Sarcasmul

Sarcasmul este o remarcă „amară, ascuțită sau batjocură”. Deși ironia și subestimarea este prezentă în contextul imediat, majoritatea oamenilor disting sarcasmul de ironie, sarcasmul a fost catalogat ca o posibilă hărțuire in anumite circumstanțe.
A fost observat pentru prima dată în limba engleză în anul 1579, în lucrarea The Shepheardes Calender. Cuvântul vine din vechea Greacă σαρκασμός (sarkasmos), derivat din cuvantul σαρκάζειν, care inseamna „a rupe carne, scrâșni dinti, vorbi cu amărăciune”.
descrie sarcasmul ca fiind ( by dex ) : ironie aspră, usturătoare, batjocură necruțătoare sau vorbă, frază, expresie sarcastică.
Pentru a ințelege subtilitatea acestui fel de comunicare, e nevoie de un al doilea tip de interpretare din partea vorbitorului. Înțelegerea sarcasmului poate lipsi la unele persoane care prezintă leziuni ale creierului, demență, autism (deși nu întotdeauna) iar aceasta percepție a fost localizata de RMN in creasta parahipocampului.
Perspectivele culturale are sarcasmului variază foarte mult, însă câteva culturi și grupuri lingvistice, îl găsesc ofensiv în diferite măsuri. Thomas Carlyle îl disprețuiește: „Sarcasmul, îl văd acum, în general, ca fiind limba diavolului; motiv pentru care am renunțat la el” Fyodor Dostoyevsky, pe cealaltă parte, recunoaște în sarcasm, un strigăt de durere; el spune: „de obicei,sarcasmul, este ultimul refugiu al oamenilor modești și a celor cu sufletul curat atunci cand intimitatea sufletului lor este grosolan si suparator invadata”. Pe internet, ghidurile care te indreaptă sau te învață sarcasmul, includ avertizări care atenționează la riscurile folosirii unui astfel de limbaj.
Până în prezent, nu exista un anume simbol care sa indice utilizarea sarcasmului în conversația scrisă, deși au fost propuse câteva, precum semnul întrebarii întors de la stanga (?) la dreapta (Irony mark full.svg); Irony mark full.svg a fost inventat de Henry Denham în 1580 și utilizat la sfârsitul unei întrebări retorice, întrebare care nu așteaptă răspuns. Utilizarea lui sa sfârsit în secolul XVII. La sfârsitul secolului XIX, poetul francez Alcanter de Brahm, a propus simbolul (⸮) pentru a marca ironia și a indica propozițiile care trebuie înțelese la un nivel secund. Fiecare dintre aceste semne de punctuație, și în unele cazuri ghilimelele („”), sunt utilizate pentru a indica utilizarea ironiei sau sarcasmului.