Vulcan

Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin erupția lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze. Deschizătura poate fi o crăpătură sau o gaură (mai mult sau puțin rotundă), caz în care se numește „crater”. O caldeiră este bazinul în formă de căldare format prin așezarea părții de sus a conului vulcanic, ea având uneori crăpături sau crater(e).
Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafață. Rocile vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră.[necesită citare]
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu distrugere, ei au și unele efecte pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca pământul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la înțelegerea noastră a interiorului Terrei.
Fenomenul ieșirii magmei la suprafață este denumit erupție și are loc acolo unde scoarța terestră opune cea mai mică rezistență. Acest punct de rezistență redusă este reprezentat de crăpăturile din scoarță sau de limitele dintre plăcile tectonice continentale (ex. vulcani din Indonezia, din Cercul de foc al Pacificului), sau vulcani din Islanda.
Erupția vulcanului este însoțită de cutremure de pământ, erupție de gaze, cenușă, bombe vulcanice (fragmente rupte din crater) și lavă (vâscozitatea ei diferă după reacția acidă sau bazică a lavei) care se solidifica prin răcire.
Erupțiile vulcanice sunt de două feluri:
1) erupția efuzivă este o erupție vulcanică silențioasă, care scoate la suprafață lava bazaltică cu viteză mică (erupțiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
2) erupție explozivă este o erupție puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanțe uriașe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflați în apropiere de locul erupției.
Erupția incepe printr-un jet fierbinte de gaze si vapori de apa ,insotit de materiale solide de diferite dimensiuni(cenusa,bombe vulcanice ,blocuri),dupa care lava incandescenta incepe sa curga sub forma unor torenti sau a unor suvoaie de foc pe marginele craterului.
Dupa iesirea lavei ,eruptia se linisteste ,dar continua sa iasa gaze .La mult timp dupa incetarea eruptiei,activitatea vulcanica poate continua cu emanatii de gaze reci(este cazul mofetelor din România) sau cu formarea de ghizere.Vulcanii pot fi stinsi sau activi.Cei din prima categorie se intalnesc si in Romania (Oas,Gutai).Vulcanii activi pot avea eruptii frecvente(Stromboli-Italia ,Maua Loa-Hawaii)sau dimpotriva pot erupe dupa mari perioade de pauza (chiar secole,precum vulcanul Vezuviu din Italia).