Lolita de Vladimir Nabokov

Lolita (1955) este un roman scris de Vladimir Nabokov. Romanul a fost scris în engleză și publicat în 1955 la Paris, iar ulterior a fost tradus de autor în rusă și publicat în 1967 la New York. Romanul este renumit atât pentru stilul inovator, cât și pentru subiectul controversat: naratorul cărții și protagonistul, Humbert Humbert, devine obsedat sexual de o fată de 12 ani, cu numele de Dolores Haze. Dar reducerea subiectului la acești parametri este o simplificare arbitrară.
Humber Humbert(HH) este un profesor cvadragenar care, cautând o gazdă, se îndrăgostește la prima vedere de fata gazdei. Pentru a nu dispărea din viața fetei, este nevoit să se însoare cu mama ei. În lipsa Lolitei, mama ei moare și HH devine tutorele ei. Acest statut îi oferă șansa de a o lua pe Lo într-o excursie cu mașina în jurul Americii. De-a lungul acestei călătorii, HH abuzează sexual de fată, utilizând somnifere și nenumărate recompense. Prin mijloace neînțelese, fata reușește să scape și să rămână iluzorie pentru mulți ani. Strâmtorată financiar, ea îl contacteză după mulți ani. Sentimentele lui HH fiind aceleași ca odinioară, el imploră întoarcerea ei însă tot ce poate afla este numele complicelui dispariției, pe care îl și omoară.
Dacă însă cei 12 ani ai fetei îi facem 21, cartea nu mai este atât de nefirească. Cartea este despre dragoste. Despre dragoste sinceră. Despre dragoste dincolo de bariere de vârstă sau de relații de rudenie. O dragoste care nu dispare, nu se diluează, care nu uită, care dăinuie dincolo de carne și timp. Este o carte despre a iubi mai mult decât ființa ta, până la epuizare, mereu, întotdeauna.
Iar dacă ambalajul este în mod intenționat controversat, Humber Humbert fiind un pedofil, conținutul, adică scriitura, este de o naturalețe și caldură ce te atinge. De la primul rând apare o contradicție între caracter și scriitură. Puțin câte puțin ajungi nu doar să fii alături de personaj, ci chiar să îi găsești scuze și să îi fii empatic. Este scrisă cu fraze scurte și cuvinte simple, dar perfect alese. Iar ce poate mira cel mai tare este faptul că deși este o carte în esență despre sex și devierile sale, nicăieri în carte nu se găsește un cuvânt obscen sau licențios, și nici scene, totul petrecându-se din apropourile scritorului și imaginația cititorlui.
După publicare, romanul a obținut un statut clasic, devenind unul dintre cele mai cunoscute și controversate exemple în literatura secolului 20. Numele „Lolita” a intrat în cultura populară și descrie o copilă precoce din punct de vedere sexual.
Romanul a fost ecranizat de două ori, prima dată în 1962, de Stanley Kubrick și a doua oară în 1997, de Adrian Lyne.
Filmele sunt însă interesante numai din perspectiva celui ce a citit cartea. Ecranizările diferă fantastic datorită conceptelor etice și a prejudecăților fiecărei perioade. În ani ˈ60, subiectul pedofiliei era sensibil și de aceea dacă nu ai bagajul lecturii, acest aspect deviant poate să scape cinefilului. Este un film alb-negru jucat "a-pasionat" și chiar obiectiv. Ultimii ani ai secolului XX au adus atât de puțină pudoare încât noua versiune este mult mai francă. Cinefilului neavizat filmul poate să îi producă o reală scârbire. Comportamentul deviant este extrem de clar scos în fața, însă la fel de clar este și mesajul de dragoste dincolo de carne și timp.