Osteopatia

Fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still (1828-1917).

Osteopatia reprezinta o conceptie anatomo-fiziologica unitara (holistica) de functionare a organismului, bazata pe unitatea si dependenta reciproca dintre structura si functie, pe fortele interioare de recuperare ale organismului care, spijinite din exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la o vindecare.
Osteopatia este o filozofie, o stiinta si o arta in slujba conservarii sanatatii.

Osteopatia este o metoda moderna de diagnostic si tratament utilizata pentru depistarea tulburarilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor si tesuturilor, cu tehnici manuale blande si de mare rafinament. Medicul osteopat actioneaza manual asupra structurilor craniului, coloanei, coastelor, bazinului, sacrului, articulatiilor, aparatului musculo-ligamentar si fascial, asupra organelor interne cu scopul de a indeparta disfunctiile identificate din respectivele structuri si a restabili mobilitatea lor.
 Termenul osteopatie este compus din doua parti,prima parte “osteo”inseamna structura,baza si are o provenienta greaca,iar a doua parte“path”- din  engleza veche inseamna-drum,cale,directie.

Termenul se considera ca a fost propus de A.T.Still la sfarsitul secolului  19.

Osteopatia se ocupa de diagnosticul si tratamentul tulburarilor de mobilitate a tesuturilor,organelor si articulatiilor. Se considera ca orice tulburare a mobilitatii sub forma de hipo- ori hipermobilitate in aparatul locomotor, sistemul craniosacrat sau organele interne conduce la o disfunctie si in final la o boala (disfunctie somatica). In articulatii pot aparea blocaje, in fascii aderente sau cicatrice, iar pe suprafetele alunecoase a organelor interne, hiperemia.

 Cauzele acestor limitari de miscare pot fi urmatorii factori:
 - fizici (traumatismele, suprasolicitarile fizice),
 - psihice (emotii inhibate )
 - chimice (alimentare necorespunzatoare, efectele adverse ale medicamentelor, diverse intoxicatii).

 Osteopatia priveste organismul ca un sistem intreg ori holistic, unde totul este interdependent.
 Osteopatia indeparteaza nu numai manifestarile unei boli sau indispozitii, dar  descopera si inlatura eficient cauza acestei boli. Aceasta este posibil gratie cunoasterii profunde a anatomiei, fiziologiei, biomecanicii (mecanica vie) corpului omenesc. Intemeiatorul osteopatiei, doctorul A. T. Still, s-a bazat pe ce-a fost mai bun din medicina greaca si egipteana si a elaborat conceptul osteopatic “structura determina functia, iar functia influenteaza structura”.

Principiile de baza ale osteopatiei (A.T.Still ):
 - viata este o miscare continua (un organ intern ori o articulatie care inceteaza sa se mai miste devine patologica);
 - organismul uman reprezinta un intreg, in care toate organele si sistemele sunt interdependente;
 - artera este suverana;
 - homeostazia corporala;
 - globalitatea, corpul este un intreg.

 De adaugat ca:
• organismul uman are capacitatea naturala de autoasanare si autoreglare,A.T.Sill vorbind despre cauze mereu repeta”gasiti,corectati si lasati organismul in pace”. 
• componenta mecanica este in aceeasi masura importanta pentru sanatate cât si pentru boala.

 Medicina alopata la nivel de diagnostic, tratament si cercetare a ajuns departe. Studiile si cercetarea se fac la nivel celular. Regretabil, dar medicii supraspecializati si cu noile tehnologii medicale tot mai sofisticate s-au distantat mult de pacienti. Fragmentarea specialitatilor medicale (ORL, oftalmologie, neurologie etc.) a dus la faptul ca un pacient nu mai poate fi evaluat complex iar aparitia tehnologiilor medicale moderne il face pe medic de multe ori ostaticul rezultatelor acestor investigatii , subestimand valoarea examenului clinic largit. Aici se vede pregatirea medicului osteopat si a celui alopat. Medicul osteopat cauta cu rabdare lantul lezional, legatura dintre cauza si efect.

 Deosebim trei ramuri ale osteopatiei:
 - osteopatia structurala;
 - osteopatia craniosacrata;
 - osteopatia viscerala.