FABULA (unui bărbat inteligent)

Din lunga delegaţie se-ntoarce un bărbat.
Nu ştiu cum s-a făcut de n-a telefonat
Nevestei, cum făcea de obicei...
Poate n-a vrut să cheltuiască alţi doi lei.
S-a-nfiinţat acasă, total neaşteptat,
Când ea dormea, de altul îmbrăţişată-n pat...
▶
Iar omul nostru, fără tămbălău,
Şi-a înşfăcat valiza... s-a dus pe drumul său...
S-a aşezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc,
A tras dintr-o ţigară... a tras din ea cu foc.
Cotrobăind nădragii, dădu de telefon,
Sună acasă: "Dragă, te sun de pe peron...
Voi fi cam într-o oră, te pup, al tău, Ion !"
▶
Şi ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă ?
În cadă apa caldă-l ademenea, spumoasă,
Prosoapele de baie, halatul flauşat...
Mâncarea aburindă îl aştepta pe masă
Iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat...
▶
S-a scărpinat la ceafă bărbatu' şi-a zis: "Ehei !
Decât să-mi las nevasta, mai bine pierd doi lei..."