Flautul Pan

Pornind de la cel mai simplu tip de flaut Pan care se infatiseaza sub forma unui manunchi de tuburi de dimensiuni diferite, e susceptibil de presupus ca acest instrument a insotit manifestarile artistice ale omului inca din zorii existentei sale. Coborat din mitologie, Pan, fiul lui Hermes si al Dryopei era socotit drept protector al turmelor si pastorilor. Isi avea resedinta in Arcadia si era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx. Pan avea o infatisare ciudata, jumatate om si jumatate animal, avea coarne, barba si copite de tap, iar trupul ii era acoperit de par.
Traia in desisul codrilor, in umbra carora pandea nimfele si adesea il intovarasea pe zeul Dionysos, din cortegiul caruia facea parte.
In Grecia Antica, legenda nimfei Syrinx care s-a transformat in trestie pentru a scapa de zeul Pan care o urmarea, era puternic reprezentata in folclorul local. A fost impusa si civilizatiei romane dupa cum confirma Ovidius sau Apuleius. A fost deasemeni asimilata si de civilizatia Daca, poporul Roman crestinat pastrandu-i sensul.
Dupa alte legende, syrinxul este atribuit lui Silenus, care facea parte tot din anturajul lui Dionysos, iar Marsias avea meritul de a fi lipit cu ceara tuburile acestui instrument. Vestigiile arheologice ale flautului Pan infatisat pe statuile de la Callatis sau Alba Iulia, coverg catre concluzia vehicularii acestui instrument pe vechiul teritoriu al Romaniei de astazi.
In mormintele datand din epoca elenistica si romana la Tomis si Calatis au fost descoperite inele pe care erau gravati fauni cu nai, bazorelieful daltuit in peretele unui sarcofag din epoca romana descoperit in Oltenia, il infatiseaza pe zeul Pan cu un instrument asemanator celui din zilele noastre.
Sub genericul "Flautul lui Pan" se numara o seama de instrumente de suflat, existente la mai multe popoare, in America Latina (Peru, Mexic, Bolivia, Ecuador), Insulele Solomon, China, Japonia, Egipt si nu in ultimul rand, Romania.
Se cunosc foarte multe denumiri si indici ai flautului Pan la diverse popoare. Pandean Pipe, Panfluit, Panpipe, Flute de Pan, Flauto di Pan, Flauta de Pan, Biwabon, Buebalabala, Dedeco, Fieould, Galeveu, Gaopiti-piti, Kove, Muscal, P'ai siao, Qatra, Rondador, Sa fafir, Siculet Cristodou, Syrinx. Argumentele testimoniale privitoare la stramosul naiului contemporan sunt destul de putine, dar convingatoare.
In secolul alXVIII-lea apare in Principate si Moldova tarafurile lautaresti compuse din nai, vioara si cobza, care se amplifica numeric.
In prima jumatate a secolului alXIX-lea integrarea tambalului si a contrabasului in taraful extins la opt noua membrii, conduce la amplificarea sonoritatii si stimularea gustului armonic.
In 1894 la Bucuresti s-a nascut Fanica Luca intr-o familie de lautarii din tata in fiu.
Fire cu disponibilitati muzicale invata naiul de mic copil de la tatal sau, abordeaza alte zone folclorice decat cele existente si stabileste tehnica naiului cu acordaj fix.
In 1949 la Institutul de Folclor si apoi la Liceul de Muzica Nr.1 din Bucuresti i s-a oferit conducerea catedrei de nai. Rodul stradaniilor depuse la catreda de nai s-a materializat prin aparitia unei pleiade de naisti celebrii ai zilelor noastre : Damian Luca, Radu Simion, Nicolae Parvu, Radu Constantin si Gheoghe Zamfir.