Protestul maimutelor

"Odată, o maimuță din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Ațentiune! Sunt foarte afectată!
Tot circula o vorbă, deloc adevarată
Ca omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Si, zău, savantul Darwin , tot neamul ni-l jignește
Când spune cum că omul cu noi se înrudește!
Ati pomenit vreodată divorturi printre noi?
Copii lăsați pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri și alte dracării?
Insemne sataniste, otravuri, șmecherii?
Văzut-ați pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masa?

Tot ce lasăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otravește, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, și ape, si zările-azurii …
N-avem starlete porno sau dive-travestiți,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem troglodiți!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasă,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă..
Cât am batut eu jungla, scuzați, n-am observat
În obstea maimuțească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corectă,
Adolescenții nostri părinții si-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc și drept,
Devine șef acela viteaz, agil, deștept,
Capabil viața obștei s-o țină, s-o păzească,
De rele și primejdii turma sa și-o ferească …
Adesea șeful nostru îsi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit și hrană.
Pe când, priviți ! La oameni, ferească Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fără suflet și fără de cuvânt,
Corupți, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere și după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea și înmulțirea ei.
Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna,
O minte de maimuță dospind în ea minciună.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referință, a doua lui natură.
Chiar dac-aș fi silită de vreun laborator,
N-aș deveni vreun Iuda ori vreun informator…
Si iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziții, nici libertăți în lanțuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin șanțuri,
Nici ordine mondială, și nici naționalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism …
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuța, dar n-a descins din noi!"

                                                                                                                   Florin Lăiu, Bucureşti, 1990