Discriminarea
sexuală (numită și sexism sau misogism , as zice eu...) este o
atitudine sau prejudecată, exprimată sau ne-exprimată, privind
superioritatea unui reprezentant al unui sex asupra altui sex și cu
discriminarea acestuia din urmă. Termenul provine din limba engleză,
sexismul fiind considerat un termen paralel cu rasismul, existând multe
similitudini între cele două. Anii 1960 au fost plini de activitățile mișcării
americane care milita pentru drepturile femeii în societate, această
mișcare progresistă luptând contra discriminării sexuale.
Termenul discriminare sexuală se poate referi și la bărbați care sunt defavorizați din cauza sexului feminin, cu toate că această discriminare este mult mai rară decât discriminarea la adresa femeilor. Cei care cercetează acest fenomen au un formular cu întrebări standard care sunt adresate populației.
Eliminarea discriminării sexuale din limbaj implică ipoteza lui Whorf, conform căreia nu numai limbajul este o reflectare a societății ci și societatea este în parte modelată după limbaj. Astfel, de exemplu, dacă copiii aud o profesiune descrisă mereu cu un cuvânt de genul masculin, își închipuie, probabil, că toți membrii acelei profesiuni sunt bărbați și că așa este normal. De asemenea dacă copiii văd la televizor și în cărți o imagine distorsionată între rolul celor doi părinți cu privire la relațiile din familie și implicarea acestora în cadrul familiei aceștia vor considera că așa este normal și se vor comporta, ca adulți, similar cu ceea ce au văzut la televizor și au citit în cărți ca și copii.
Sexismul este similar cu rasismul și constă în concepția superiorității unui sex asupra altui sex (de pildă în a considera că o persoană de sex feminin are, prin natură, calități parentale mai bune decât una de sex masculin și deci mamei trebuie să îi fie încredințați minorii în cazul unui divorț, indiferent de calitățile parentale ale tatălui care de cele mai multe ori nici nu sunt cercetate de către instanțe).
În ciuda unor aparente ținte predilecte sexismul discriminează de fapt ambele sexe. Astfel prin menținerea în societate a unei concepții sexiste cu privire la abilitățile fiecărui gen, apartenența la un gen poate fi nu doar în detrimentul reprezentanților acelui sex ci și a reprezentanților sexului opus. De pildă atitudinea sexistă cu "rolul femeii de a crește copii" le pune acestora bariere de a accesa anumite meserii ori anumite funcții de conducere în schimb ce, exact aceeași apartenență la un "sexul slab", îi discriminează pe bărbații care încearcă să câștige custodia copiilor în cazul unui divorț.
Termenul discriminare sexuală se poate referi și la bărbați care sunt defavorizați din cauza sexului feminin, cu toate că această discriminare este mult mai rară decât discriminarea la adresa femeilor. Cei care cercetează acest fenomen au un formular cu întrebări standard care sunt adresate populației.
Eliminarea discriminării sexuale din limbaj implică ipoteza lui Whorf, conform căreia nu numai limbajul este o reflectare a societății ci și societatea este în parte modelată după limbaj. Astfel, de exemplu, dacă copiii aud o profesiune descrisă mereu cu un cuvânt de genul masculin, își închipuie, probabil, că toți membrii acelei profesiuni sunt bărbați și că așa este normal. De asemenea dacă copiii văd la televizor și în cărți o imagine distorsionată între rolul celor doi părinți cu privire la relațiile din familie și implicarea acestora în cadrul familiei aceștia vor considera că așa este normal și se vor comporta, ca adulți, similar cu ceea ce au văzut la televizor și au citit în cărți ca și copii.
Sexismul este similar cu rasismul și constă în concepția superiorității unui sex asupra altui sex (de pildă în a considera că o persoană de sex feminin are, prin natură, calități parentale mai bune decât una de sex masculin și deci mamei trebuie să îi fie încredințați minorii în cazul unui divorț, indiferent de calitățile parentale ale tatălui care de cele mai multe ori nici nu sunt cercetate de către instanțe).
În ciuda unor aparente ținte predilecte sexismul discriminează de fapt ambele sexe. Astfel prin menținerea în societate a unei concepții sexiste cu privire la abilitățile fiecărui gen, apartenența la un gen poate fi nu doar în detrimentul reprezentanților acelui sex ci și a reprezentanților sexului opus. De pildă atitudinea sexistă cu "rolul femeii de a crește copii" le pune acestora bariere de a accesa anumite meserii ori anumite funcții de conducere în schimb ce, exact aceeași apartenență la un "sexul slab", îi discriminează pe bărbații care încearcă să câștige custodia copiilor în cazul unui divorț.
No hay comentarios :
Publicar un comentario