Stereogramele sunt iluzii optice create
dintr-o imagine sau imagini bidimensionale. Cu alte cuvinte sunt nişte
imagini tridimensionale ascunse în imagini bidimensionale. Deşi cu acest
fel de imagini s-a experimentat încă din anii '60, stereogramele au început să fie tot mai cunoscute începând cu anul 1992.
Eu am reuşit să pun mâna pe un singur album tipărit în limba română, numit "Ochiul magic". Aşa cum se întâmplă orice lucru nou, e greu să accepţi că există şi alt mod de "a privi" lucrurile (de data asta la propriu). Pentru cei care nu au văzut niciodată o stereogramă, e greu de crezut că în amalgamul acela de punte colorate există o imagine tridimensională, pe care, dacă ai reuşit să o vezi, îţi pare că o poţi atinge (atât de reală pare).
OK... gata cu poveştile.
Există mai multe metode de a învăţa cum să priveşti o stereogramă. În principiu trebuie să înveţi că fiecare ochi trebuie să privească câte o imagine diferită. În viaţa normală amândoi ochii se concentrează asupra unui singur punct. Asta se numeşte focalizarea imaginii. La stereograme trebuie să înveţi ca ochii să se focalizeze undeva în spatele imaginii.
Metoda 1 (pentru mine cea mai "nereuşită metodă")
Ţineţi imaginea tipărită sau de pe ecran aproape de faţa voastră. Nu vă chinuiţi să vedeţi ceva... oricum e imposibil în stadiul ăsta. Încercaţi să vă "pierdeţi privirea" unde în spatele imaginii. După câteva secunde începeţi să vă depărtaţi uşor de imagine păstrând "focalizarea" tot în spatele imaginii. Aproximativ pe la 40-50 cm de imagine, păstrând focusul imaginii undeva în spatele ei, ar trebui să se înceapă formarea imaginii tridimensionale, prin suprapunerea a două imagini bidimensionale (pattern-uri).
FOARTE IMPORTANT! Linia ochilor trebuie să fie paralelă cu linia orizontală a imaginii.
Metoda 2 (aşa am învăţat eu să văd stereogramele)
Păstrează stereograma la o distanţă de 30-50 cm faţă de ochi (în funcţie de confortul fiecăruia) şi încearcă să-ţi relaxezi ochii la fel ca atunci când citeşti o carte şi gândul îţi fuge în altă parte, iar privirea se pierde undeva în spatele imaginii. La un moment dat, dacă privirea se pierde destul de departe, va întâlni o imagine compusă, imaginea tridimensională.
Metoda 3 (netestată de mine)
Aşezat liniştit în fotoliu, fixează-ţi privirea asupra unui obiect din faţa ta. Stând fixat cu privirea pe acel obiect, introdu stereograma în câmpul tău vizual, dar păstrând focusul pe acel obiect ales (cu puţin exerciţiu veţi reuşi). Acum mişcaţi stereograma în faţă sau în spate până când la un moment dat se formează imaginea tridimensională.
Eu am reuşit să pun mâna pe un singur album tipărit în limba română, numit "Ochiul magic". Aşa cum se întâmplă orice lucru nou, e greu să accepţi că există şi alt mod de "a privi" lucrurile (de data asta la propriu). Pentru cei care nu au văzut niciodată o stereogramă, e greu de crezut că în amalgamul acela de punte colorate există o imagine tridimensională, pe care, dacă ai reuşit să o vezi, îţi pare că o poţi atinge (atât de reală pare).
OK... gata cu poveştile.
Există mai multe metode de a învăţa cum să priveşti o stereogramă. În principiu trebuie să înveţi că fiecare ochi trebuie să privească câte o imagine diferită. În viaţa normală amândoi ochii se concentrează asupra unui singur punct. Asta se numeşte focalizarea imaginii. La stereograme trebuie să înveţi ca ochii să se focalizeze undeva în spatele imaginii.
Metoda 1 (pentru mine cea mai "nereuşită metodă")
Ţineţi imaginea tipărită sau de pe ecran aproape de faţa voastră. Nu vă chinuiţi să vedeţi ceva... oricum e imposibil în stadiul ăsta. Încercaţi să vă "pierdeţi privirea" unde în spatele imaginii. După câteva secunde începeţi să vă depărtaţi uşor de imagine păstrând "focalizarea" tot în spatele imaginii. Aproximativ pe la 40-50 cm de imagine, păstrând focusul imaginii undeva în spatele ei, ar trebui să se înceapă formarea imaginii tridimensionale, prin suprapunerea a două imagini bidimensionale (pattern-uri).
FOARTE IMPORTANT! Linia ochilor trebuie să fie paralelă cu linia orizontală a imaginii.
Metoda 2 (aşa am învăţat eu să văd stereogramele)
Păstrează stereograma la o distanţă de 30-50 cm faţă de ochi (în funcţie de confortul fiecăruia) şi încearcă să-ţi relaxezi ochii la fel ca atunci când citeşti o carte şi gândul îţi fuge în altă parte, iar privirea se pierde undeva în spatele imaginii. La un moment dat, dacă privirea se pierde destul de departe, va întâlni o imagine compusă, imaginea tridimensională.
Metoda 3 (netestată de mine)
Aşezat liniştit în fotoliu, fixează-ţi privirea asupra unui obiect din faţa ta. Stând fixat cu privirea pe acel obiect, introdu stereograma în câmpul tău vizual, dar păstrând focusul pe acel obiect ales (cu puţin exerciţiu veţi reuşi). Acum mişcaţi stereograma în faţă sau în spate până când la un moment dat se formează imaginea tridimensională.
No hay comentarios :
Publicar un comentario