Bumbacul este fibra naturala, cea mai utilizata in lume,
reprezentatnd jumatate din industria textila mondiala. Egiptenii
cunosteau firul de bumbac si se presupune ca il foloseau la
confectionarea vesmintelor de acum 12 000 de ani. Arheologii au gasit
fragmente de panza de bumbac, intr-o pestera din Mexic, vechi de 7 000
de ani, iar in India, bumbacul se cultiva de cel putin 3000 de ani.
Bucati de bumbac, in culori naturale, s-au gasit si in pesteri de pe
coastele nordice din Peru. Industria bumbacului s-a dezvoltat, in
Europa, incepand cu secolul al XIV-lea, iar din secolul al XVII-lea, a
ajuns si in America, prin intermediul colonistilor spanioli. In 1764,
inventatorul englez James Hargreaves a revolutionat industria
bumbacului, construind prima masina de tesut, cu mai multe fuse. In
secolul al XIX-lea, francezul Joseph Jacquard a pus la punct o masina
automata, care a contribuit enorm la cresterea productivitatii, in acest
domeniu. Primele filaturi au fost infiintate la Bombay (India), dar
dezvoltarea acestei industrii a fost curand franata de faptul ca, la
vremea respectiva, colonistii britanici preferau sa trimita bumbacul
brut in Anglia si sa il prelucreze la filaturile din Lancashire. India
si-a relansat productia de bumbac dupa ce si-a recastigat independenta,
adica dupa 1947. In prezent, in aceasta tara, anual, se produc 12 metri
de bumbac pe cap de locuitor, ocupand locul trei in lume (dupa SUA si
China).Suluri cu fire de bumbac
India este tara de care se leaga
cele mai vechi culturi de bumbac. Acestea sunt mentionate in “Rig Veda”
(Cartea Intelepciunii, 15000 i.Hr.), una dintre cele mai interesante
marturii despre cultura si civilizatia Orientului antic. Cand Cristofor
Columb a fost intampinat de locuitorii din Insulele Barbados, imbracati
in haine de bumbac, acesta a fost semnul, pentru exploratorul
italoano-spaniol, ca acestia ajunsesera in India, de unde isi
procurasera astfel de materiale, pe care indienii le obtineau din
prelucrarea fibrelor de Gossypium arboreum (Bumbacul). Dupa inflorire,
ovarul plantei se transforma intr-o capsula care contine 30-50 de
seminte, fiecare inconjurata de aproximativ 10 000 de fibre de bumbac.
Acestea sunt izolate, presate, pieptanate si prelucrate.
Cuvantul
“cotton” (bumbac), pe care il putem citi pe etichetele hainelor, isi
are originea in cuvantul arab “El Kutn”, din care a derivat, in latina
medievala, “cotonum”, “kattun”, in germana, in italiana, “cotone”,
“algodon”, in spaniola etc. Desi cultura, pe scara larga, a bumbacului,
in spatiul european, este destul de tarzie, totusi, in Antichitate,
Herodot pomeneste, in scrierile sale, de “arborele purtator de lana”,
subliniind ca indienii au un fel de planta care produce, in loc de
fructe, o lana mai frumoasa si mai moale decat aceea a oilor, aluzie la
firele care inconjoara semintele acestei plante. Alexandru cel Mare, in
urma campaniei sale, in Asia, a adus cu sine, cultivatori de bumbac si
mestesugari preceputi in prelucrarea acestor fire. In secolul I d.Hr.,
comertul cu stofe de bumbac, din India, cucereste tarile din bazinul
mediteraneean si Africa, unde si astazi, bumbacul este considerat “aurul
alb”. In savana africana, alternanta dintre perioadele cu clima umeda
si cele secetoase ofera conditii optime pentru cultivarea bumbacului,
adaugandu-se, la acestea, si solul foarte bogat in materie organica.
Ben se defineste ca un artist vizual multidisciplinar care isi ia
inspiratia din natura si societate. Artistul in varsta de 29 de ani a
crescut in Abidjan, Coasta de Fildes, unde a locuit cu parintii si
surorile sale timp de 7 ani, pana in 1990 cand s-a mutat inapoi in
Bruxelles.
