Criogenia

Criogenia este procesul de inghetare sau suspendare a unui corp in azot lichid la o temperatura de aproximativ -130 grade Celsius, a unui corp imediat dupa moarte. Potentialii clienti ai criogeniei spera ca progresul stiintific sa-i poata aduce la un moment dat inapoi la viata.

Despre criogenia umana si experientele efectuate in aceasta directie se ocupa, mai ales, cateva institutii americane, cel mai cunoscut fiind Alcor. Acesta apartine fundatiei Life Extension Foundation, se afla in apropierea aeroportului Scottsdale, din statul Arizona.

Prima asociatie stiintifica ce s-a dedicat studiului criogeniei, a fost infiintata in anul 1963 in SUA de catre profesorul Robert Ettinger. In anul 1967, la scurt timp de la infiintarea asociatiei, a avut loc prima aplicatie experimentala, adica a fost inghetat pentru prima data un om.

In medicina, criogenia este utilizata pentru pastrarea organelor sau tesuturilor pentru a fi transplantate mai tarziu sau pentru alte utilizari. Insa, deocamdata, numai unele tipuri de celule si tesuturi, inclusiv sperma si embrionii, pot fi inghetati si reincalziti cu succes.

Potrivit definitiei, criogenia este tehnica producerii temperaturilor foarte joase, prin care se studiaza comportamentul structurilor organice si anorganice la temperaturi criogenice, iar reactiile corpului supuse acestor temperaturi este studiata de criologie.

Scopul criogeniei este depasirea bolilor grave prin prezervarea si protejarea vietii.

Procedura de criogenizare:

Operatia chirurgicala implica pomparea in venele pacientului a unui lichid rece ca gheata care contine substante nutritive si chimice de conservare a tesuturilor. Astfel, in conditii normale, creierul uman sufera deteriorari ireversibile dupa cinci minute fara oxigen, iar dupa 15 minute intervine moartea. In schimb, racirea tesuturilor cu ajutorul acestui lichid incetineste metabolismul, diminuand nevoia de oxigen. De indata ce operatia este finalizata, trupul pacientului este reincalzit treptat.

Coordonatorul cercetarilor de la Massachusetts General Hospital din Boston, Medicul Hasan Alam, sustine ca aceasta procedura ar putea salva 90% dintre pacientii care au suferit rani considerate fatale.

Este important faptul ca unii medici sunt de parerea ca un nou tratament, bazat pe pomparea unui lichid foarte rece, in venele pacientilor cu rani foarte grave, ar putea lasa suficient timp chirurgilor sa efectueze operatiile salvatoare.

Prin urmare, cercetatorii s-au confruntat cu o problema majora, chiar de la primele experimente in acest domeniu, si anume: cristalele de gheata care apar in tesuturi datorita procesului de inghetare. Gheata se regaseste nu numai in celule, dar si in moleculele de ADN, ceea ce ridica numeroase dificultati in incercarea de readucere la viata a pacientului. S-au obtinut, dupa numeroase teste de laborator, asa-numitii crioprotectori, un fel de substante ce opresc raspindirea cristalelor de gheata in organism.

Opinii:

Exista o serie de oameni de stiinta care considera ca inghetarea unui organism nu rezolva nicio problema, ba mai mult, organismul ar putea fi deteriorat si mai tare in timpul procedurii, deoarece gheata are un volum mai mare decat apa lichida, si cum o mare parte din corp este formata din apa, atunci cand trupul e inghetat, in interiorul celulelor iau nastere mici cristale de gheata care se extind si le distrug. Daca si-ar recapata functionalitatea, un corp inghetat si reinviat, fiind un “mort viu”, nu va mai avea probabil constiinta si memorie.

Altii condamna criogenia, invocand suprapopularea planetei; incertitudinea, fiind un alt dezavantaj in ceea ce priveste viitorul.

In principal, criogenia este folosita in scopul conservarii de material biologic prin inghetare, aplicatiile criogeniei se regasesc in medicina, industria alimentara, industria spatiala si cea nucleara.