Toma necredinciosul

Se spune despre cineva că “Este Toma necredinciosul” dacă, prin felul său de a fi, nu crede decât ceea ce vede singur, “cu ochii lui”, cineva care vrea sa se convinga de un adevar prin dovezi palpabile. Expresia îşi are originea în povestea biblică, din Evanghelia lui Ioan, referitoare la Toma, unul dintre cei doisprezece apostoli, care nu a crezut în Învierea lui Iisus, până nu a văzut şi până nu a pipăit rănile Mântuitorului. Asocierea termenului “necredincios” cu numele Sfântului Apostol Toma este oarecum nedreaptă, pentru că, de fapt, toţi ucenicii lui Hristos s-au îndoit, la inceput, de Minunea Învierii, după ce fuseseră martorii chinurilor groaznice la care a fost supus Iisus, de către păgânii romani, nici chiar ei neînţelegând până la capăt, la momentul acela, Marea Taină. Apostolul Toma, însă, spre deosebire de ceilalţi, care au « crezut » abia după ce Domnul a mâncat, în faţa lor, « peşte şi un fagure de miere », Toma a « crezut » în Învierea fizică a lui Hristos, după ce i-a văzut urmele rănilor pe mâini, rămânându-i fidel şi devotat oricum lui Iisus, chiar şi în momentele de îndoială, lui aparţinându-i înflăcăratul îndemn « Să mergem şi noi şi să murim cu El ».

Povestea lui Toma necredinciosul este prezentă în toată iconografia creştină, dar şi în picturile unor mari artişti, precum : Rubens, Rembrandt, Caravaggio etc.