Nicolae Teclu

Nicolae Teclu (n. 18 octombrie 1839, Brașov - d. 26 iulie 1916, Viena, Austria) a fost un chimist român, care a dat numele tipului de arzător (bec), Arzător Teclu. A studiat ingineria și arhitectura, iar apoi chimia, și-a continuat cariera devenind profesor de chimie generală și chimie analitică la Viena. A avut deasemenea o contribuție susbstanțială la dezvoltarea chimiei mondiale. Membru titular (din 1879) al Academiei Române.
S-a născut în 1839, la Brașov, urmând ca studiile liceale să le urmeze tot aici. În ciuda acestor fapte, studiile în chimie efectuate până la nașterea acestuia erau încă puține. Mai târziu, acesta devine profesor de chimie la Colegiul Național ''Andrei Șaguna'' din Brașov. În 1890 obține brevet pentru realizarea invenției sale, arzătorul cu mecanism de reglare a raportului dintre aer și gaz. "Becul" său produce o flacără mai fierbinte decât Becul Bunsen și deci este superior acestuia[necesită citare]. Folosirea acestui tip de arzător este răspândită în România, dar și în întreaga lume.
Domeniile care au fost studiate de el includ:
Studii de rezistență a hârtiei și a fibrelor lemnoase
Pigmenți minerali
Uleiuri utilizate în pictură
Combustia gazelor
Tot lui îi aparțin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București. Cele mai importante sunt aparatul pentru detectarea metanului și un altul pentru prepararea ozonului.A analizat chimia unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India.
Nicolae Teclu rămâne unul dintre primii chimiști români care s-au făcut cunoscuți și sunt recunoscuți la nivel internațional. În plus, o mare parte din școlile sau liceele cu profil de chimie din România poartă numele acestuia. Unul dintre acestea este Liceul de chimie ''Nicolae Teclu'' din Copșa Mică, Județul Sibiu.