Drama

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc.Limbajul solemn alterneaza cu cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice.Drama are tendința de a reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici.
Cuvantul "drama" vine de la grecescul "drama" sau frantuzescul "drame" si inseamna "actiune". Drama este cea mai raspandita specie a genului, fiind mult mai putin supusa conventiilor si normelor decat tragedia si alternand personajele bine individualizate cu cele tipice. Imbinarea elementelor tragice cu cele cornice a facut posibila o alta specie literara, cunoscuta sub numeie de tragicomedie, in secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie moderna in secolul al XVIIl-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller si Goethe. In secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de actiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, in care amestecul dintre tragic si comic permite reliefarea autentica a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantica, teoretizand principalele criterii artistice ale acestei specii in "Prefata" la drama "Cromwell" (1827), care este considerate manifestul literar al romantismului. Fascinatia dramei romantice consta in faptul ca "topeste in acelasi suflu grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia" si poate, de aceea, au aderat la aceasta specie numerosi scriitori, in creatia carora un loc important l-a avut drama istorica.
In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in versuri "Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl. Davila cu piesa "Vlaicu-Voda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu trilogia istorica a Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului Stefan cel Mare), "Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul" (personalitatea stralucita a lui Petru Rares) - drame create in anii 1909 - 1910.
Incepand cu perioada interbelica apar noi forme ale dramaturgiei in teatrul modern. Drama psihologica de constiinta sau drama de idei (dupa alti critici) este reprezentata de Camil Petrescu, cel care a introdus in literatura romani concepte estetice moderne ca substantialismul si autenticitateu si a creat intelectualul lucid, insetat de absolut.
Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofica a miturilor esentiale romanesti: "Mesterul Manole" care ilustreaza mitul estetic al jertfei creatoare si "Zamolxe" care conduce la interpretarea mitului mioritic.
Parabola cu accente dramatice este initiata de Marin Sorescu atat in trilogia "Setea muntelui de sare" (1974), cu piesele "Iona", "Paracliserul" si "Matca", precum si in dramele istorice, in care Vlad Tepes. este doar un pretext pentru a caricaturiza tiranul din orice epoca: "A treia teapa"(1971), "Raceala" (1980).