Intersexualitatea

Intersexualitatea este o anomalie caracterizata prin prezenta, la acelasi individ, a tesutului ovarian si a tesutului testicular. Intersexualitatea este o afectiune congenitala exceptionala consecutiva unei anomalii a embriogenezei. Aceasta definitie grupeaza subiectii al caror aspect exterior poate fi foarte diferit: pur feminin, ambiguu sau pur masculin.
Atitudinea terapeutica da mai intai de toate posibilitatea de a alege, de acord cu parintii, sexul cel mai bine adaptat pentru fiecare caz, dupa aspectul fizic exterior si starea organelor interne. Daca diagnosticul nu a putut fi stabilit la nastere se ia in calcul educatia pe care copilul in cauza a primit-o deja. In continuare, este vorba de consolidarea sexului ales prin ablatie chirurgicala a organelor neadecvate si prin aport de hormoni daca acesta este necesar.
(...prin urmare... ) Orientarea sexuală se referă la sexul persoanelor care sunt în centrul dorințelor, fanteziilor și simțurilor erotice sau amoroase ale unui om, sexul față de care o persoană este "orientată". Termenii alternativi preferință sexuală sau înclinație sexuală au înțelesuri similare în majoritatea contextelor discursive.
În general, o persoană poate fi identificată ca heterosexuală (atracție principală față de persoane de sexul opus), homosexuală (atracție principală față de persoanele de același sex), bisexuală (atracție față de ambele sexe) sau asexuală (nu are atracție sexuală față de nici un sex). Există de asemenea alte încadrări, precum transsexualitatea, pansexualitatea și intersexualitatea.
Clasificarea persoanelor într-una din grupurile de mai sus este controversată, fiindcă studiile stiințifice arată că sexualitatea este foarte complexă și diferite grade de atracție sau identificare cu diverse orientări sexuale.
În publicațiile Sexual Behavior in the Human Male (1948) și Sexual Behavior in the Human Female, ambele de Alfred C. Kinsey, au fost prezentate rezultatele unei ample cercetări socio-medicale în care subiecții au fost evaluați pe baza comportamentului sexual și a altor parametrii. Această cercetare a condus la apariția celebrei scări Kinsey, ce se întinde între "complet heterosexual" și "complex homosexual". Kinsey a raportat că majoritatea persoanelor au apărut a fi "bisexuale", în sensul în care au manifestat în cursul vieții atracție față de ambele sexe, deși un sex era de preferat. În publicațiile de mai sus, între 5-10% din cei intervievați s-au considerat complet heterosexuali sau complex homosexuali. Foarte puțini s-au considerat complex bisexuali - adică, cu o atracție egală față de ambele sexe. Bazându-se pe aceste rezultate, Kinsey a ajuns la concluzia că nu există două orientări sexuale distinctive, de fapt existând doar un continuum între heterosexualitate și homosexualitate, cu bisexualitatea perfectă la mijloc, în care se încadrează majoritatea populației umane, la diferite niveluri, cu excepția celor asexuali, care formează un procentaj foarte redus din populația totală mondială. Acest continuum este suportul statistic al scării Kinsey.
Studiile moderne arată că majoritatea persoanelor din lume se consideră heterosexuale - adică, sunt plasate pe scara orientării sexuale între bisexualitate totală și heterosexualitate totală. Trebuie menționat, totuși, că foarte puțini din aceștia au preferințe sau dorințe sexuale-amoroase exclusiv pentru persoanele de sexul opus. Numărul celor care sunt plasați între bisexualitate totală și homosexualitate totală - deci, au atracție principală față de indivizi de același sex - este între 2,8% și 9% din bărbați și 1-5% dintre femei în Statele Unite ale Americii, cu nivele similare observate la nivel mondial. Numărul persoanelor care se identifică drept homosexuali este mai mare în mediile urbane decât în cele rurale. Ca și în cazul heterosexualității, foarte puține din persoanele identificate ca homosexuali au preferințe sexuale exclusiv față de același sex.