Statuia Libertății

Statuia Libertății din New York (engleză Statue of Liberty) sau "Liberty Enlightening the World" (în vorbirea curentă "Miss Liberty" sau "Lady Liberty") este un monument în portul „Liberty Island” din orașul New York. A fost plasat în anul 1886 la intrarea portului de pe insulă cu scopul de a transmite călătorilor sosiți salutul de bun venit pe pământ american. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenței Statelor Unite.
Statuia are o înălțime fără soclu de 46,5 m, iar cu soclu 93 m. Ea are un înveliș de cupru care acoperă un schelet de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde. Soclul are o formă de stea fiind construit din piatră. În interiorul său se află un muzeu. Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția "JULY IV MDCCLXXVI" (adică, 4 iulie 1776) data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină care simbolizează cele șapte mări și continente, cele 25 de ferestre simbolizează cele 25 de nestemate ale lumii.
Învelișul de cupru al statuii a fost proiectat de Frédéric Auguste Bartholdi din Alsacia, iar scheletul metalic de inginerul Gustave Eiffel, faimosul arhitect, inginer structural și constructor al Turnului Eiffel.
Statuia Libertății a fost un cadou oferit Statelor Unite de către Franța, la sfârșitul secolului al 19-lea, fiind plasată pe râul Hudson, la gura de vărsare a acestuia în portul orașului New York. Statuia este un simbol de bun venit pentru toată lumea: americanii care se întorc în țară, vizitatori și imigranți. Sculptorul care a făurit statuia este Frederic Auguste Bartholdi. Gustave Eiffel (cel care a realizat Turnul Eiffel) a creat armătura Statuii Libertății. Statuia din cupru, reprezentând Zeița Libertății, a reprezentat un cadou pentru Statele Unite din partea Franței, ca simbol al prieteniei dintre cele două națiuni. Piedestalul statuii a fost construit de Statele Unite. Statuia Libertății este considerată un simbol care personifică Statele Unite, asemenea Unchiului Sam. Într-o accepțiune mai generală, Statuia Libertății este un simbol al libertății în general și este simbolul preferat al luptătorilor pentru libertate. Și britanicii au o statuie similară, Britannia, care a existat înaintea Statuii Libertății. Britannia întruchipează valorile democratice britanice și a fost cunoscută mai ales atunci când ascensiunea Imperiului Britanic era la apogeu. În 17 iunie 1885, Statuia Libertății ajunge în portul orașului New York.
Statuia Libertății de la intrarea în portul New-York, al cărei nume original complet este "Libertatea Luminând Lumea" (în franceză la Liberté éclairant le monde), a fost opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi (1824—1904). Primul model, la scară mică, turnat în bronz, a fost realizat în 1870 cu ocazia expoziției universale de la Paris din 1900. Din anul 1906, ea se găsește în Jardin du Louxembourg, din Paris. Proiectul inițial era destinat unui far monumental, plănuit a fi amplasat la intrarea în Canalul Suez, având ca motiv de inspirație Colosul din Rodos. Coroana cu 7 vârfuri purtată de personajul feminin reprezintă cele 7 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania și Antarctica).
Este de menționat că pentru construirea acestui gigant au fost folosite 300 de foi de aramă ciocănită de 2,5 mm, cântărind 80 de tone, iar armătura interioară care cântărește 100 de tone, a fost făcută de celebrul inginer Gustave Eiffel. Statuia, după ce a fost construită la Paris în anul 1884, a fost dăruită Statelor Unite ale Americii în anul 1886.
Statuia Libertății este situată în New York pe mica insulă Liberty Island, la sud-est de Manhattan. A fost oferită Americii de către Franța la împlinirea a o sută de ani de la câștigarea independenței și inaugurată de președintele Grover Cleveland la 28 octombrie 1886.
Piatra din care este construit soclul provine dintr-un mic sat din Franța, probabil din Ruoms sau din Pouillenay. A fost aleasă pentru faptul că este puțin corozivă la acțiunea apei sărate. Oficial, statuia a fost dată Statelor Unite ale Americii la 4 iulie 1884, transportată de fregata Isere și montată definitiv în locul unde se găsește și astăzi. Are 46,5 (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o femeie acoperită de un drapel care ține în mâna dreaptă o flacără iar în mâna stângă o placă pe care este inscripționată ziua independenței Americii: 4 iulie 1776. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior este interzisă. Cele 7 brațe ale coroanei simbolizează cele 7 continente.
Situată la intrarea în portul din New York, este primul simbol american pentru emigranții care sosesc cu vaporul și trec mai întâi prin Ellis Island. Simbolizează libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite și unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertății și democrației.
Scuptorul Frédéric Auguste Bartholdi, cel care a proiectat monumentul, nu a vrut să dezvăluie sursa de inspirație pentru chipul statuii. Unii spun că ar fi vorba despre Isabelle Eugenie Boyer, văduva lui Isaac Merrit Singer, o femeie frumoasă și vestită în Paris. Alții spun că la mijloc este mama sculptorului, Charlotte Bartholdi (de care a fost foarte apropiat). Dar exista și autori care susțin că sursa a fost Jean Emilie, amanta artistului.