Exhibiționismul
(din franceză exhibitionnisme, din latină exhibeo - a arăta, a face
vizibil, a prezenta, + ism - sufix) este un tip de comportament uman ce
constă în mania sau înclinarea de a etala, de a expune ostentativ, un
impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau
gesturi indecente.
Din punct de vedere medical, exhibiționismul este unul din simptomele comportamentului sexual deviant, încadrat în categoria hipersexualitate.
Din punct de vedere sexual, exhibiționismul este un tip de perversiune sexuală ce constă în expunerea în public a organelor sexuale, în scopul atragerii atenției (expunere indecentă), cu intenția de a provoca interes sexual din partea spectatorilor).
Actele exhibiționiste urmează tipic o situație în care bărbatul în cauză s-a simțit umilit, fiind frecvent în puterea unei femei. De aceea, exhibiționistul își răzbună umilirea prin șocarea unor femei străine. Mai mult, expunerea organelor sale genitale îl face capabil pe bărbat să-și regăsească un sens al valorii și o identitate masculină pozitivă. Acești bărbați suferă frecvent de o insecuritate profundă în legătură cu masculinitatea lor. Unele aspecte care favorizează declanșarea acestui comportament sexual la tineri sunt rigiditatea părinților, lipsa unor activități optime de petrecere a timpului liber, izolarea socială, modul în care a fost gestionată criza pubertară (interdicții, restricții, feedback negativ).
Pentru a fi încadrat medical, exhibiționistul trebuie să practice pe o perioadă de cel puțin 6 luni de zile expunerea repetată a organelor genitale în fața unor persoane străine, în scopul obținerii excitației sexuale, fără nici o intenție de a avea ulterior relații sexuale cu aceasta. De regulă, expunerea se face prin surprindere, pe neașteptate, și bolnavul este cu atât mai puțin satisfăcut cu cât reacția spectatorilor săi (fără voia lor) este mai indiferentă. Deoarece exhibiționistul nu intenționează să aibă vreun raport sexual cu “victimele” sale, el este chiar speriat, derutat de eventualele propuneri ale acestora, chiar și spuse în glumă. Persoana vrea să șocheze femeile, iar reacția acestora să vină ca o confirmare că penisul său este intact. Vârsta spectatorilor nu prezintă importanță, dar de regulă pacientul preferă să se expună în fața copiilor sau a femeilor tinere, de aceea, are locurile sale preferate și frecventate: pe lângă școli, sau în parcuri mai puțin circulate.
În exhibiționism, excitația sexuală apare la anticiparea expunerii, iar orgasmul este obținut ca urmare a masturbării în timpul sau după expunerea organelor genitale. Aproape în 100% din cazuri persoanele exhibiționiste sunt de sex masculin. Dinamica exhibiționismului se referă de obicei la afirmarea masculinității prin expunerea penisului și urmărirea reacției victimei. Tratamentul este psihoterapeutic și psihiatric, cu prognostic rezervat.
Peste 90% din cazurile de exhibiționism înregistrate sunt bărbați, frecvența în cazul femeilor fiind foarte redusă. În timp ce bărbații își expun organele genitale, în stare de erecție sau flasciditate, femeile își exhibă în special sânii.
Codul penal al României, prin Art. 373 Ultrajul contra bunelor moravuri, prevede următoarele:
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 372, ori săvârșește acte de exhibiționism sau alte acte sexuale explicite, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Din punct de vedere medical, exhibiționismul este unul din simptomele comportamentului sexual deviant, încadrat în categoria hipersexualitate.
Din punct de vedere sexual, exhibiționismul este un tip de perversiune sexuală ce constă în expunerea în public a organelor sexuale, în scopul atragerii atenției (expunere indecentă), cu intenția de a provoca interes sexual din partea spectatorilor).
Actele exhibiționiste urmează tipic o situație în care bărbatul în cauză s-a simțit umilit, fiind frecvent în puterea unei femei. De aceea, exhibiționistul își răzbună umilirea prin șocarea unor femei străine. Mai mult, expunerea organelor sale genitale îl face capabil pe bărbat să-și regăsească un sens al valorii și o identitate masculină pozitivă. Acești bărbați suferă frecvent de o insecuritate profundă în legătură cu masculinitatea lor. Unele aspecte care favorizează declanșarea acestui comportament sexual la tineri sunt rigiditatea părinților, lipsa unor activități optime de petrecere a timpului liber, izolarea socială, modul în care a fost gestionată criza pubertară (interdicții, restricții, feedback negativ).
Pentru a fi încadrat medical, exhibiționistul trebuie să practice pe o perioadă de cel puțin 6 luni de zile expunerea repetată a organelor genitale în fața unor persoane străine, în scopul obținerii excitației sexuale, fără nici o intenție de a avea ulterior relații sexuale cu aceasta. De regulă, expunerea se face prin surprindere, pe neașteptate, și bolnavul este cu atât mai puțin satisfăcut cu cât reacția spectatorilor săi (fără voia lor) este mai indiferentă. Deoarece exhibiționistul nu intenționează să aibă vreun raport sexual cu “victimele” sale, el este chiar speriat, derutat de eventualele propuneri ale acestora, chiar și spuse în glumă. Persoana vrea să șocheze femeile, iar reacția acestora să vină ca o confirmare că penisul său este intact. Vârsta spectatorilor nu prezintă importanță, dar de regulă pacientul preferă să se expună în fața copiilor sau a femeilor tinere, de aceea, are locurile sale preferate și frecventate: pe lângă școli, sau în parcuri mai puțin circulate.
În exhibiționism, excitația sexuală apare la anticiparea expunerii, iar orgasmul este obținut ca urmare a masturbării în timpul sau după expunerea organelor genitale. Aproape în 100% din cazuri persoanele exhibiționiste sunt de sex masculin. Dinamica exhibiționismului se referă de obicei la afirmarea masculinității prin expunerea penisului și urmărirea reacției victimei. Tratamentul este psihoterapeutic și psihiatric, cu prognostic rezervat.
Peste 90% din cazurile de exhibiționism înregistrate sunt bărbați, frecvența în cazul femeilor fiind foarte redusă. În timp ce bărbații își expun organele genitale, în stare de erecție sau flasciditate, femeile își exhibă în special sânii.
Codul penal al României, prin Art. 373 Ultrajul contra bunelor moravuri, prevede următoarele:
Fapta persoanei care, în public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decât cea la care se referă art. 372, ori săvârșește acte de exhibiționism sau alte acte sexuale explicite, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
No hay comentarios :
Publicar un comentario