Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit
frecvent și atac de cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul
unei porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice. Cel
mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma
rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule
albe (în special macrofage) la nivelul peretelui arterial. Ischemia
(reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp
util, duc la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).
Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, grețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de moarte iminentă). Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune fiind dispneea, slăbiciune, o stare de discomfort abdominal și astenie fizică. Aproximativ un sfert din toate infarctele miocardice sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.
Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute, rareori fiind brusc. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul deasupra strernului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă.
Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă), astenie fizică (slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate de descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic[8] ca răspuns la durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă. Pierderea stării de conștiență (datorită perfuziei cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent datorită fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.
Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, grețuri, vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de moarte iminentă). Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune fiind dispneea, slăbiciune, o stare de discomfort abdominal și astenie fizică. Aproximativ un sfert din toate infarctele miocardice sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.
Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute, rareori fiind brusc. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul deasupra strernului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă.
Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem pulmonar. Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă), astenie fizică (slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate de descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic[8] ca răspuns la durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă. Pierderea stării de conștiență (datorită perfuziei cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent datorită fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.
No hay comentarios :
Publicar un comentario