Martisorul

Obiceiuri si traditii de Martisor
Prima zi din Martie este ziua Martisorului, etimologia acestui cuvant fiind legata de luna in care acesta se sarbatoreste. Traditia acestei sarbatori este veche de peste 8000 de ani, primele dovezi arheologice descoperite apartinand perioadei getice. Obiceiul martisorului isi are originile si in credintele si practicile sarbatorilor romane inchinate zeului Marte, zeu al abundentei si al recoltelor sau in sarbatorile trace dedicate lui Marsyas Silen, zeu agrar. Acestui zeu, ehivalentul lui Marte de la romani, ii erau inchinate sarbatorile fecunditatii. Este asociat cu ideea de vegetatie si de vatra materna.
Pe vremea getilor, martisoarele se daruiau dupa prima zi a lui martie, dar se confectionau din timpul iernii. Pe o ata, getii insirau pietricele de culoare alba si rosie. Din alte descoperiri, s-a constat ca mai exista si un alt tip de martisoare reprezentate prin monede de bronz, argint sau aur. De aceste martisoare erau agatate firisoare albe si negre de lana. Materialul din care era confectionata moneda era un semn al pozitiei sociale, dar toti getii purtau aceste martisoare cu speranta unui anotimp frumos si pentru a fi feriti de ghinion. Atunci mici talismane erau purtate si agatate de copacii in floare.
In satele de odinioara din Romania, monede de aur si argint erau legate la gatul copiilor cu un snur alb cu rosu. Se credea ca cei care poarta aceste mici simboluri ale primaverii vor avea mult noroc. Fetele, in schimb, il purtau la baza gatului o perioada de doisprezece zile, apoi impletit in par pana cand vedeau primul pom inflorit sau o barza in zbor. Snurul era agatat de creanga copacului, iar cu moneda isi cumparau cas pentru a avea tenul proaspat si luminos tot anul.

Unele dintre aceste obiceuri s-au mai pastrat si in satele de astazi. In zona Dobrogei, martisorul este purtat pana la sosirea berzelor si apoi este aruncat spre cer, in speranta unui noroc imens. In unele sate transilvanene, martisorul este un adjuvant pentru a descanta de deochi, pentru a inlatura spiritele malefice sau pentru atragerea energiei pozitive si a puterii revigorante. In acest sens, fire de lana in alb-rosu sunt agate de galeti, de coarnele animalelor, de clanta usilor sau la ferestrele caselor. In unele regiuni, martisoarele sunt purtate pe o perioada de noua zile, apoi agatate de ramurile copacilor infloriti. Despre acesti pomi, cu snurutele alb-rosii fluturand in vant, se crede ca vor rodi bogat in acel an. In functie de zona, de deal sau de campie, difera si copacul de care este agatat martisorul. La campie, snurulerul se pune pe visinul, ciresul sau prunul inflorit. In zonele deluroase si chiar si la munte, martisorul este agatat de cornul sau de macesul cu flori. In functie de zona etnografica, perioada de timp in care martisorul este purtat difera. Unii copii il poarta timp de doisprezece zile, altii pana la venirea berzelor. Daca acestea intarzie sa apara, la fel si sperantele copiilor… Unele fete il poarta pana la incheierea calendaristica a lunii martie.

Simbolul Martisorului

Martisoarele traditionale sunt formate din doua snurulete impletite, unul avand culoarea alba, celalalt rosie. Albul, culoarea puritatii, a luminii si a sperantei si rosul, culoarea vitalitatii, a pasiunii si a iubirii, sunt reunite pentru a sugera necesitatea imbinarii celor doua principii in sufletul unui om. Firul alb este simbolul iernii care tocmai a trecut, iar firul rosu, al primaverii si al caldurii solare.
Imbinarea celor doua culori mai poate semnifica si trecerea de la albul si frigul iernii la freamatul clocotitor de viata al primaverii. In credinta populara, culorile mai sunt talmacite si intr-o alta maniera: rosul reprezinta principiul feminin, iar albul pe cel masculin. Vitalitatea femeii trebuie completata prin intelepciunea barbatului. Obiceiul Martisorului este inclus in ritualul ciclic de reinnoire a vremii si a anotimpului. Martisorul mai este si un simbol al astrului solar si este implicit asociat cu ideea de lumina, caldura, revenire la viata si dragoste. Odinioara se credea ca o fata nu trebuie sa fie cucerita atata timp cat poarta martisorul, pentru a-si putea pastra intacte virtutile spirituale. Martisorul este perceput ca o amuleta aducatoare de sansa, fericire, noroc si sanatate.

De obicei, barbatii sunt cei care ofera martisoare, dar acestea pot fi daruite si de persoanele de sex feminin prietenelor, colegelor sau rudelor. Se daruiesc acestora in semn de apreciere, de dragoste si de multumire.Intr-un studiu al sau, George Calinescu dadea o foarte frumoasa explicatie motivului pentru care purtate martisoarele: “scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in san. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusere ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet”. Privind dincolo de semnificatii si traditii, martisorul reprezinta un salut al fiecaruia dintre noi adresat primaverii, un semn de plecaciune in fata frumusetii si renasterii naturii. Sa ne bucuran asadar cu totii de o primavara minunata!