viernes, 13 de junio de 2014

Chiftelute de vinete cu sos tzatziki

Pentru ca ceea ce vedeti, sunt chiftelute de vinete cu sos tzatziki (plus un pic de ardei iute).Deci, se coc vinetele, se cojesc si se lasa la scurs si racit. Se toaca foarte fin 1/2 de ceapa mica (pentru trei vinete normale) si un catel de usturoi.Se adauga o felie de paine inmuiata in lapte si mai apoi scursa bine, sare, piper, patrunjel verde si bineanteles, vinetele tocate bine.Se mai pune un galbenus de ou si pesmet cat cuprinde. Asta inseamna, pana devine o pasta maleabila din care se pot forma chiftelute...sa nu fie nici prea tare.Se dau prin pesmet si se prajesc in ulei incins. Sosul e extrem de usor de facut:se piseaza un catel de usturoi, se adauga castravete curatat de coaja si de seminte, apoi dat pe razatoarea mare (eu il las cateva minute, pe hartie aborbanta), sare, marar si iaurt.Pofta buna, dragilor !

Anisakiaza

ne mai cultivam si noi , ceva...!?

Anisakiaza este o boala parazitara rara cauzata de infestarea cu larve de anisakis. Anisakiile (mai ales anisakis simplex) sunt viermi din clasa nematodclor care traiesc in stare larvara in cavitatea abdominala si in muschii pestilor de apa de mare ca heringul, morunul si macroul. 

Contaminare si simptome - lngerata prin intermediul pestilor infestati, larva ajunge in stomac sau in intestin, apoi se cuibareste in peretele lor. Prezenta sa se manifesta printr-o durere abdominala uneori violenta si prin semne alergice (urticarie, prurit, edem etc.). Cand boala nu este tratata, la cateva saptamani dupa infestare se declanseaza o ocluzie intestinala, provocata de formarea unei tumori care inglobeaza larva (granulom eozinofil al intestinului).

Tratament - Tratamentul anisakiazei consta in extragerea chirurgicala a larvei. Anisakiaza se previne asigurand congelarea pestelui oceanic in momentul pescuirii lui (el trebuie sa fie eviscerat si apoi congelat la -20 grade Celsius) si gatindu-l pe foc. Anisakiaza este o boala parazitara rara cauzata de infestarea cu larve de anisakis. Anisakiile (mai ales anisakis simplex) sunt viermi din clasa nematodclor care traiesc in stare larvara in cavitatea abdominala si in muschii pestilor de apa de mare ca heringul, morunul si macroul.
Contaminare si simptome - lngerata prin intermediul pestilor infestati, larva ajunge in stomac sau in intestin, apoi se cuibareste in peretele lor. Prezenta sa se manifesta printr-o durere abdominala uneori violenta si prin semne alergice (urticarie, prurit, edem etc.). Cand boala nu este tratata, la cateva saptamani dupa infestare se declanseaza o ocluzie intestinala, provocata de formarea unei tumori care inglobeaza larva (granulom eozinofil al intestinului).
Tratament - Tratamentul anisakiazei consta in extragerea chirurgicala a larvei. Anisakiaza se previne asigurand congelarea pestelui oceanic in momentul pescuirii lui (el trebuie sa fie eviscerat si apoi congelat la -20 grade Celsius) si gatindu-l pe foc.

Sindromul Shy-Drager

ne mai cultivam si noi , ceva...!?

Sindromul Shy-Drager sau atrofia multisistemică este o boală neurologică degenerativă determinată de degenerarea celulelor nervoase în zone specifice ale creierului. Degenerarea celulară cauzează probleme cu mișcarea, echilibrul și alte funcții autonome ale corpului, de exemplu controlul vezicii urinare. Cauza acestei boli este încă necunoscută și nu au fost identificați factorii de risc. Aproximativ 55% din cazuri apar la bărbați în jurul vârstei de 60 de ani. Se estimează că aceast sindrom afectează 4,6 persoane din 100 000.

Simptome

Sindromul Shy-Drager este caracterizat printr-o combinație din următoarele simptome care pot să fie prezente în orice asociere:

    disfuncție autonomă
    parkinsonism (rigiditate musculară/tremor și mișcare lentă)
    ataxie (slabă coordonare/ mers inconstant)

Tratament

Nu este descoperit nici un remediu pentru ASM, așadar tratamentul presupune tratarea simptomelor. Gestionarea de câtre profesioniști de reabilitare (medicina de fizică și specialiști de Reabilitare) asistați de fizioterapeuți, ergoterapeuți, logopezi și alții, este esențială pentru a ajuta pacienții în probleme cu mersul pe jos, mișcare în sarcinile de zi cu zi, și probleme de vorbire. De asemenea, și asistenții sociali pot ajuta în a face față handicapului și având acces la serviciile de îngrijire a sănătății, atât pentru persoana cu ASM, precum și îngrijitorilor din familie. Este recomandat în cursul îngrijirii un neurolog specializat în "tulburările de mișcare", fiindcă simptomele complexe de ASM, de multe ori nu sunt familiare la profesioniști mai puțin specializați în îngrijirea sănătății.

O problemă deosebit de gravă este hipotensiunea ortostatică (diminuarea presiunii arteriale la pozitia în picioare), cu risc de pierdere a cunoștintei (lesin) și vătămare corporală prin cădere. De multe ori aceasta răspunde la Fludrocortisone, un mineralocorticoid sintetic. Un alt tratament comun este midodrina (un alfa-antagonist). Tratamentele nemedicale includ tehnica "head-up tilt" (ridicarea părții superioare a patului, cu aproximativ 10 grade), tablete de sare sau creșterea în dietă a sării, aportul generos de lichide și evitarea factorilor declanșatori ai hipotensiunii arteriale (vreme caldă, alcoolul, deshidratarea). Spitalizarea într-o structură destinată bolnavilor cronici sau îngrijirea la domniciliu pot fi foarte utile pe măsură ce incapacitatea funcțională progresează. Levodopa (L-Dopa), un medicament folosit în tratamentul bolii Parkinson, nu reușește să îmbunătățească simptomele bolii Parkinson la majoritatea pacienților ASM. Un studiu recent a raportat că doar 1,5% din pacienții cu ASM au prezentat o îmbunătățire de aproximativ 50% în timpul tratamentului cu levodopa, și chiar și acest lucru a fost un efect de tranziție, cu o durată mai mică de un an.

S-a sugerat că răspunsul slab la tratamentul cu L-Dopa ar putea fi un element în diagnosticul diferențial între ASM și boala Parkinson. Un alt studiu recent efectuat în Europa, nu a arătat un efect terapeutic al medicamentului riluzol în tratarea ASM și a PSP. Sindromul Shy-Drager sau atrofia multisistemică este o boală neurologică degenerativă determinată de degenerarea celulelor nervoase în zone specifice ale creierului. Degenerarea celulară cauzează probleme cu mișcarea, echilibrul și alte funcții autonome ale corpului, de exemplu controlul vezicii urinare. Cauza acestei boli este încă necunoscută și nu au fost identificați factorii de risc. Aproximativ 55% din cazuri apar la bărbați în jurul vârstei de 60 de ani. Se estimează că aceast sindrom afectează 4,6 persoane din 100 000.

Simptome

Sindromul Shy-Drager este caracterizat printr-o combinație din următoarele simptome care pot să fie prezente în orice asociere:
disfuncție autonomă
parkinsonism (rigiditate musculară/tremor și mișcare lentă)
ataxie (slabă coordonare/ mers inconstant)

Tratament

Nu este descoperit nici un remediu pentru ASM, așadar tratamentul presupune tratarea simptomelor. Gestionarea de câtre profesioniști de reabilitare (medicina de fizică și specialiști de Reabilitare) asistați de fizioterapeuți, ergoterapeuți, logopezi și alții, este esențială pentru a ajuta pacienții în probleme cu mersul pe jos, mișcare în sarcinile de zi cu zi, și probleme de vorbire. De asemenea, și asistenții sociali pot ajuta în a face față handicapului și având acces la serviciile de îngrijire a sănătății, atât pentru persoana cu ASM, precum și îngrijitorilor din familie. Este recomandat în cursul îngrijirii un neurolog specializat în "tulburările de mișcare", fiindcă simptomele complexe de ASM, de multe ori nu sunt familiare la profesioniști mai puțin specializați în îngrijirea sănătății.
O problemă deosebit de gravă este hipotensiunea ortostatică (diminuarea presiunii arteriale la pozitia în picioare), cu risc de pierdere a cunoștintei (lesin) și vătămare corporală prin cădere. De multe ori aceasta răspunde la Fludrocortisone, un mineralocorticoid sintetic. Un alt tratament comun este midodrina (un alfa-antagonist). Tratamentele nemedicale includ tehnica "head-up tilt" (ridicarea părții superioare a patului, cu aproximativ 10 grade), tablete de sare sau creșterea în dietă a sării, aportul generos de lichide și evitarea factorilor declanșatori ai hipotensiunii arteriale (vreme caldă, alcoolul, deshidratarea). Spitalizarea într-o structură destinată bolnavilor cronici sau îngrijirea la domniciliu pot fi foarte utile pe măsură ce incapacitatea funcțională progresează. Levodopa (L-Dopa), un medicament folosit în tratamentul bolii Parkinson, nu reușește să îmbunătățească simptomele bolii Parkinson la majoritatea pacienților ASM. Un studiu recent a raportat că doar 1,5% din pacienții cu ASM au prezentat o îmbunătățire de aproximativ 50% în timpul tratamentului cu levodopa, și chiar și acest lucru a fost un efect de tranziție, cu o durată mai mică de un an.
S-a sugerat că răspunsul slab la tratamentul cu L-Dopa ar putea fi un element în diagnosticul diferențial între ASM și boala Parkinson. Un alt studiu recent efectuat în Europa, nu a arătat un efect terapeutic al medicamentului riluzol în tratarea ASM și a PSP.

domingo, 8 de junio de 2014

Tim Flach

Tim Flach este un fotograf bine cunoscut din Londra. Munca sa a fost expus în Marea Britanie, Statele Unite și Orientul Îndepărtat. El, de asemenea, ofera frecvent cursuri de fotografie în diferite țări și a primit premii internaționale ca: Asociația Fotografie (AOP), British Design & Art Direction (D & AD), Club de, Comunicare Arte (CA), New York (ACNY) Art Director și Photo District News (PDN). Tim devenit celebru datorită fotografiilor sale stilizate de animale care nu se încadrează în noțiunile tradiționale de fotografie cu animale sălbatice atunci când animalele sunt prezentate în habitatul lor natural. Animalele din fotografiile sale sunt scoase din context, iar această irealitate ne pune sa reconsideram stereotipurile existente.

Viata in roz

Nu ne mai mişcă nimic, poate doar ideea de a ne îmbrăţişa şi mai mult himerele. Suntem specialişti în beţie, în a fi făptaşii propriilor vicleşuguri. Şi poate că este mai bine aşa. Prea multă înrădăcinare în ciment strică, dar cel puţin ne ţine aproape de concret. Aşa de concret, încât praful ajunge să se aleagă de noi. De la ciment la praf, doar un pas. De ce? Pentru că trăim vremurile alienării, a manipulării de-a dreptul sofisticate, a manipulării drepte, pozitive. Interesant termen, ne arată că totul este „pozitiv” în ziua de azi. Pe acelaşi principiu, violul va fi transformat în „iubire fără de scăpare”, iar crima în „moarte involuntară”. Toate sunt bune şi frumoase, nu? Mai rămâne să ne sculăm din neant şi să ne jucăm cu destinul aşa cum o facem pe calculator. Nu de alta, dar viaţa nici nu înseamnă mai mult. E doar joacă inutilă. Şi asta în sensul cel mai simplu şi onest. Goana după glorie şi monumentalizare păleşte în faţa morţii. Totuşi, ne încăpăţânăm să gonim în neştirea armoniei, ne spunem că tindem spre idealuri cuprinse de nesaţ şi uite aşa ajungem să sărutăm dezgustul propriei ispite.

George Colang

Piramida Maslow

ne mai cultivam si noi , ceva...!?

Abraham Maslow s-a născut la data de 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York. Este un renumit psiholog umanist, fiind mai ales cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile omeneşti. Piramida lui Maslow a reprezentat şi reprezintă în continuare o contribuţie foarte mare în domeniul psihologiei. Psihologul îşi începea disertaţia pe baza explicării piramidei sale, afirmând că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, şi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. 

Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând de la baza piramidei şi terminându-se în vârf:

1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a se proteja de frig şi de căldură. Ele reprezintă cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesară pentru a rămâne în viaţă.

2. NEVOIA DE SIGURANŢA. Orice fiinţă omenească are nevoie să se simtă protejată în faţa oricărei ameninţări a vieţii. Dacă trăieşte într-o ţară care se află în război, de exemplu, se presupune că această necesitate nu este acoperită. Odată ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface nevoile de siguranţă. Cu toţii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci când vine vorba de copii.

3. NEVOIA DE DRAGOSTE Şl APARTENENŢĂ. O dată acoperite necesităţile de bază, aceasta este cea mai importantă. Nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală. Relaţia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface această necesitate. De exemplu, familia, tovarăşul de viaţă sau prietenul. Lipsa de dragoste şi apartenenţă poate să dea ocazie la importante dezechilibre mintale.

4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană. Este vorba aici de recunoaşterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe termen lung în complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gândi că toată lumea îmi este superioară) are ca rezultat un randament scăzut şi, în consecinţă, deteriorarea comportamentului.

5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte intens această nevoie. Psihologul afirma că oamenii care au totul pot mari potenţialul lor. Ei pot căuta cunoştinţe, linişte, experienţe estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentrează în jurul nevoilor care pot fi prevăzute. Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfecţiune, bunătate, adevăr, hotărâri individuale), care sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei. Abraham Maslow s-a născut la data de 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York. Este un renumit psiholog umanist, fiind mai ales cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile omeneşti. Piramida lui Maslow a reprezentat şi reprezintă în continuare o contribuţie foarte mare în domeniul psihologiei. Psihologul îşi începea disertaţia pe baza explicării piramidei sale, afirmând că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, şi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. 

Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând de la baza piramidei şi terminându-se în vârf:

1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a se proteja de frig şi de căldură. Ele reprezintă cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesară pentru a rămâne în viaţă.

2. NEVOIA DE SIGURANŢA. Orice fiinţă omenească are nevoie să se simtă protejată în faţa oricărei ameninţări a vieţii. Dacă trăieşte într-o ţară care se află în război, de exemplu, se presupune că această necesitate nu este acoperită. Odată ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface nevoile de siguranţă. Cu toţii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci când vine vorba de copii.

3. NEVOIA DE DRAGOSTE Şl APARTENENŢĂ. O dată acoperite necesităţile de bază, aceasta este cea mai importantă. Nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală. Relaţia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface această necesitate. De exemplu, familia, tovarăşul de viaţă sau prietenul. Lipsa de dragoste şi apartenenţă poate să dea ocazie la importante dezechilibre mintale.

4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană. Este vorba aici de recunoaşterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe termen lung în complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gândi că toată lumea îmi este superioară) are ca rezultat un randament scăzut şi, în consecinţă, deteriorarea comportamentului.

5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte intens această nevoie. Psihologul afirma că oamenii care au totul pot mari potenţialul lor. Ei pot căuta cunoştinţe, linişte, experienţe estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentrează în jurul nevoilor care pot fi prevăzute. Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfecţiune, bunătate, adevăr, hotărâri individuale), care sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei.

Steampunk

Steampunk (din engleză steam - abur și punk - conflict, protest) este un subgen al științifico-fantasticului și ficțiunii speculative, care a devenit proeminent în anii 80-90 ai secolului trecut. Lucrările încadrate în acest subgen, modelează o lume imaginară care și-a însușit cu desăvârșire utilizarea mașinilor cu abur. Termenul este asociat cu cyberpunk, și adesea linia subiectului prezintă o istorie alternativă. Stilistic subgenul este plasat in epoca victoriană engleză, dominat de numeroase invenții asemănătoare cu cele descrise în romanele lui H. G. Wells și Jules Verne. Autorii care tratează aceste subiecte acordă o atenție sporită detaliilor ce țin de rutina zilnică, fiziologică. În general ambianța steampunk este de natură cinică, pesimistă, dystopică ('antiutopică').

Origini

Deși multe lucrări datând din anii 60-70 ai secolului trecut sunt atribuite acestui subgen, termenul in sine se pare că a fost formulat pentru prima dată într-o scrisoare din aprile 1987 a scriitorului de literatură științifico-fantastică K. W. Jeter, adresată revistei Locus. K. W. Jeter încerca să definească în scrisoare un termen general care să clasifice lucrările literare ale unor scriitori precum Tim Powers (autorul cărții The Anubis Gates, 1983), James Blaylock (Homunculus, 1986) sau a unor lucrări proprii precum Morlock Night (1979) sau Infernal Devices (1987). O caracteristică importantă în scrierile acestor autori era procuparea pentru secolul al 19-lea, așa zisa perioadă Victoriană sau a Aburilor. În același timp termenul de Steampunk a apărut și ca o replică la termenul Cyberpunk, pentru că față de Cyberpunk, eroii din povestirile Steampunk, inspirate de lucările lui Jules Verne, H.G. Wells, Mark Twain, sau Mary Shelley se foloseau cu precădere de tehnologia foței aburilor și mai puțin de cea cibernetică. În evoluția sa, Steampunk a oscilat între o viziune dystopiană cu accente de teme noir sau de pulp fiction și o viziune ce apela la sensibilitatea lumii științifice a invențiilor din perioada Victoriană.

Clasificari

    alternativ-istoric
    fantastic

Elemente tipice

    Vechicule propulsate de abur. Trenuri, vapoare, dirijabile.
    Armamentul epocii revoluției industriale, armament pneumatic.
    Tehnologii informaționale corespunzătoare epocii victoriene. Mașini neelectronice de calcul. Mașini automate de distribuție. Poșta pneumatică.
    Haine și accesorii corespunzătoare epocii victoriene.
    Anturaj urban: coșuri de cărămidă roșie, cer întunecat, carosabil pavat cu macadam, felinare cu gaz, atmosferă macabră.
    Personaje: profesori demenți, ingineri, criminali maniaci, călători, detectivi, agenți secreți, ș.a.

sábado, 7 de junio de 2014

Federico Pietrella

Stampila rotunda, patrata sau in forma de peste. Stampila cu numere, cu data certa si pentru totdeauna. Odata stampilat, nu e cale de intoarcere pentru unii… Daca ne referim la italianul Federico Pietrella, stampilele cu numere inseamna pasiune. Aceasta pasiune a fost transpusa in nenumarate creatii. Artistul a studiat pictura clasica, dar s-a orientat catre arta conceptual moderna.
El stampileaza, stampileaza si numerele de cauciuc, pline de tus dezvaluie adevarate opere de arta.
Tot ce are nevoie artistul este cerneala, stampile numerotate, culori acrilice, rabdare si liniste.
Fiecare lucrare ii solicita rabdarea timp de 2 luni. Lucrarile sale au ca tema principala timpul.
Chiar daca nu poate sa opreasca timpul, Federico macar incearca!

Iris Scott

Iris Scott a inceput sa isi foloseasca degetele pentru a picta din intamplare, dar si-a dat seama in primele secunde ca asta va face pentru restul vietii. Artista spune ca ii place sa lucreze cu mai multe puncte de contact, ca pe un pian, si ca acest mod de a picta ii permite sa foloseasca cantitati mai mari de de vopsea si sa le intinda mai usor pe panza. Ca sursa de inspiratie Iris foloseste imagini pe care le observa in fiecare zi cand se plimba pe strada, cautand culori complementare si forme interesante.

Break Dance

Break Dance (breakdance/break/B-boying) este un termen utilizat pentru a denumi un stil de dans aparut la New York, in anii 1970, in cadrul unei forme culturale incipiente – hip hop, fiind, inainte de toate, o maniera de exprimare a atitudinii unei tinere generatii, in raport cu sine si cu lumea. Break dance-ul se caracterizeaza prin elementele sale foarte acrobatice, cu multe figuri executate aproape de sol.
Istoria break dance-ului incepe in Boogie Down, un cartier din sudul Bronx-ului, unul dintre cele cinci arondismente ale New York-ului, si este strans legata de destinul unui « sef de gang » ( lider al unui grup care se raporteaza la aceleasi convingeri, in mediul social, urban, in care a luat nastere) – Kevin Donovan – care va crea, sub pseudonimul Afrika Bambaataa, asociatia «Black Spades », numita ulterior « Zulu Nation ». «Universal Zulu Nation », care, in 1973, la infiintare, isi avea sediul intr-un ghetou din Bronx, numit « Bronx River », era o organizatie internationala, care isi propunea, la vremea respectiva, sa popularizeze cultura hip hop si milita pentru o alternativa pacifista la nenumaratele conflicte care tulburau majoritatea cartierelor sarace ale New York-ului. In 1975, cel mai bun prieten al lui Bambaataa a fost ucis de politie, intr-un astfel de conflict, liderul «Black Spades » hotarand, de la acel moment, sa reuneasca, in « Zulu Nation » (denumire inspirata de un film referitor la luptele eroice ale unui trib african, contra colonistilor englezi) doar indivizi care sa se exprime prin muzica, dans, graffiti, rap. Lui i se datoreaza nasterea fenomenului hip hop, care include si break dance-ul. Afrika Bambaataa a creat si primul grup Bboys – “Zulu Kings”. Organizatia a avut si un “Cod de legi”, de moralitate, membrii angajandu-se, printre altele:
Sa caute succesul, pacea, intelepciunea, cunoasterea, intelegerea si bunul comportament in viata ;
Sa fie in armonie cu ei insisi si cu ceilalti ;
Sa lupte pentru ideile in care cred ;
Sa isi salute confratii cu formule precum “Peace Akhi”, “Akhi Peace” ou “Peace Malika” (« Akhi » insemnand « frate ») ;
Sa respecte toate religiile si credintele ;
Sa afirme Toleranta, Respectul, Adevarul, Justitia, Educatia, Libertatea, Stiinta, Viata ;
Sa protejeze lumea in care traiesc ;
Sa respecte ziua aniversara – 12 noiembrie, data de nastere a organizatiei ;
Termenul “break dance” a fost inventat de Kool Herc, pe numele sau adevarat Clive Campbell, imigrant de origine jamaicana, primul DJ de hip hop din New York. Acesta, observand dansatorii, si-a dat seama ca energia lor atinge paroxismul pe anumite pasaje ale cantecelor, cand nu se aud decat liniile melodice de baza si bateria. Pentru a le sublinia, s-a folosit de doua discuri, trecand de la unul la altul si repetand, astfel, pasajele respective, numite « break » sau « breakbeat » (o « ruptura » a liniei melodice, cand se aude doar percutia). Cum primii ascultatori ai unei asemenea muzici frecventau asiduu serile oferite de Kool Herc, acestia au fost numiti « breakers » sau «B-Boys » (B pentru Break). Prin extensie, s-a impus cuvantul « break dance » (scris si intr-un singur cuvant – « breakdance »). La momentul respectiv, cele mai populare dansuri erau «good foot » sau «popcorn », inspirate de cantecele «Get On The Good Foot » si «Popcorn », de James Brown (supranumit “The Godfather of Soul”), dar si swing-ul si charleston-ul. Nu se stie exact cand dansatorii de break dance au inceput sa exerseze miscarile complicate ale picioarelor, la podea, poate sub influenta filmelor cu elemente de arte martiale (kung fu), foarte populare in epoca, sau a dansatorilor rusi, cu miscarile lor caracteristice, foarte rapide, din muzica lor traditionala.
Regulile break dance-ului impun ca acesta sa se practice in echipa (« crew ») sau solo, fiecare dansator executandu-si partitura in mijlocul unui cerc, inconjurat de ceilalti, cu figuri specifice – bite (actiunea de a imita sau a prelua miscarea unui alt dansator), spin (rotirea pe o parte a corpului), power move (cea mai acrobatica miscare), top rock (pas de pregatire pentru apropierea de sol), up rock, foot work (miscare la sol, cu picioarele), phase (miscari circulare repetitive ale picioarelor), freeze (pozitie statica pe diverse parti ale corpului), tricks (inlantuire de freeze) etc.
Anii de glorie ai break dance-ului, 1977 – 1986, sunt legati de grupuri muzicale celebre precum : Nigger Twins, New York City Breakers, Rock Steady Crew, Dynamic Rockers etc. In Europa, break dance-ul a ajuns la inceputul anilor 1980, cand, in Franta, a avut loc un turneu New York City Rap, apoi, in Belgia, un campionat de break dance. Ani la rand, incepand cu 1991, in Germania, si, in prezent, in Franta, se desfasoara o competitie internationala de Bboying, care ii desemneaza pe cei mai buni dansatori de break dance, din Europa, de la acel moment. In 2012, castigatori au fost Vagabonds Crew, din Franta, care au intrat in finala cu Flooriorz, din Japonia.

Sindromul savantului

ne mai cultivam si noi , ceva...!?

“Sindromul savantului” nu este un diagnostic recunoscut de toti specialistii in medicina, dar cercetatorul american Darold Treffert, care si-a orientat experimentele si studiile spre epidemiologie si autism, il defineste ca o boala rara, specifica persoanelor cu tulburari de dezvoltare psihica, dar care manifesta capacitatea de a excela in anumite domenii. Maladia poate fi genetica sau dobandita. In opinia lui Treffert, aproximativ jumatate dintre persoanele atinse de sindromul savantului sufera de autism (dar nu toti autistii manifesta si sindromul savantului), in timp ce ceilalti pot avea un retard mintal, o leziune sau o alta boala cerebrala. Ceea ce au in comun cei diagnosticati cu sindromul savantului ar fi o memorie prodigioasa, dar limitata, in sensul ca sunt capabili sa isi aminteasca o multime de lucruri, dar nu si sa le puna in practica, au o hipersensibilitate senzoriala si o capacitate de a « accesa » informatii de la nivelul subconstientului, pe care oamenii obisnuiti nu o au. In privinta memoriei, caracteristica acestor persoane este, mai ales, memoria « fotografica » sau « absoluta », presupunand facultatea de a-si aminti un numar foarte mare de imagini, sunete, obiecte, in toate detaliile si de a le mentine extrem de « vii », ca si cum ar fi prezente, timp de 30-40 de secunde, ceea ce nu se intampla in cazul persoanelor sanatoase. Sindromul savantului se intalneste de sase ori mai mult la barbati decat la femei.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de « sindromul savantului » este al unui american, Derek Amato, originar din Denver (Colorado), care, la o petrecere data in apropierea unei piscine, a sarit sa scoata din apa o minge de fotbal, moment in care s-a lovit la cap, apa fiind putin adanca. A suferit o comotie cerebrala si a fost dus de urgenta la spital. La cateva zile, dupa ce si-a revenit, el a povestit ca a mers in vizita la un prieten care avea un pian. S-a asezat la pian si a inceput sa cante ca si cum ar fi facut acest lucru toata viata, desi i se intampla pentru prima data, el nestiind nici sa citesca o partitura sau sa cante la un alt instrument. Medicii au pus pe seama sindromului savantului o asemnea « trezire » a unui talent, existent latent, pana la momentul respectiv.

Mai exista astfel de cazuri, de sindromul savantului, mentionate de Darold Treffert, pe site-ul Wisconsin Medical Society, printre care se numara un sculptor american, Alonzo Clemons, un muzician englez orb, Derek Paravicini, o scriitoare de origine ungara, Henrietta Fajcsak, un arhitect britanic, Stephen Wiltshire, un compozitor de muzica electronica, norvegian, Aleksander Vinter etc. “Sindromul savantului” nu este un diagnostic recunoscut de toti specialistii in medicina, dar cercetatorul american Darold Treffert, care si-a orientat experimentele si studiile spre epidemiologie si autism, il defineste ca o boala rara, specifica persoanelor cu tulburari de dezvoltare psihica, dar care manifesta capacitatea de a excela in anumite domenii. Maladia poate fi genetica sau dobandita. In opinia lui Treffert, aproximativ jumatate dintre persoanele atinse de sindromul savantului sufera de autism (dar nu toti autistii manifesta si sindromul savantului), in timp ce ceilalti pot avea un retard mintal, o leziune sau o alta boala cerebrala. Ceea ce au in comun cei diagnosticati cu sindromul savantului ar fi o memorie prodigioasa, dar limitata, in sensul ca sunt capabili sa isi aminteasca o multime de lucruri, dar nu si sa le puna in practica, au o hipersensibilitate senzoriala si o capacitate de a « accesa » informatii de la nivelul subconstientului, pe care oamenii obisnuiti nu o au. In privinta memoriei, caracteristica acestor persoane este, mai ales, memoria « fotografica » sau « absoluta », presupunand facultatea de a-si aminti un numar foarte mare de imagini, sunete, obiecte, in toate detaliile si de a le mentine extrem de « vii », ca si cum ar fi prezente, timp de 30-40 de secunde, ceea ce nu se intampla in cazul persoanelor sanatoase. Sindromul savantului se intalneste de sase ori mai mult la barbati decat la femei.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de « sindromul savantului » este al unui american, Derek Amato, originar din Denver (Colorado), care, la o petrecere data in apropierea unei piscine, a sarit sa scoata din apa o minge de fotbal, moment in care s-a lovit la cap, apa fiind putin adanca. A suferit o comotie cerebrala si a fost dus de urgenta la spital. La cateva zile, dupa ce si-a revenit, el a povestit ca a mers in vizita la un prieten care avea un pian. S-a asezat la pian si a inceput sa cante ca si cum ar fi facut acest lucru toata viata, desi i se intampla pentru prima data, el nestiind nici sa citesca o partitura sau sa cante la un alt instrument. Medicii au pus pe seama sindromului savantului o asemnea « trezire » a unui talent, existent latent, pana la momentul respectiv.
Mai exista astfel de cazuri, de sindromul savantului, mentionate de Darold Treffert, pe site-ul Wisconsin Medical Society, printre care se numara un sculptor american, Alonzo Clemons, un muzician englez orb, Derek Paravicini, o scriitoare de origine ungara, Henrietta Fajcsak, un arhitect britanic, Stephen Wiltshire, un compozitor de muzica electronica, norvegian, Aleksander Vinter etc.

Caltabosi

In primul rand, se pun organele de porc la fiert (ficat,inima plamani), fara sare, doar cu doua foi de dafin si cateva boabe de piper.Limba de porc, se pune separat, in apa cu sare si daca doriti se poate pune si ceva carne de porc cu grasime.Se fierb bine toate, se scot din apa si se lasa sa se raceasca. In apa in care au fiert organele (trebuie spumata bine in timpul fierberii), se arunca niste orez (depinde de cantitatea de organe) si se fiebre.Se curata ceapa (rosie si alba, pun eu si cruda, desi unii o prefera calita) si vreo doua mere (ptr cantitatea mea), apoi se dau prin masina de tocat , urmate de organe si carne. Se amesteca bine impreuna cu orezul fiert si scurs, se potriveste se sare, piper (din abundenta) si nelipsitul cimbru.Eu adaug si vreo doua linguri de untura.Se pregatesc matele de porc si se umplu cu pasta rezultata.Din loc in loc se inteapa cu scobitoarea (ca sa iasa aerul) si nu se vor umple foarte tare, pentru ca apoi, se fierb in apa cu dafin, vreo 20 de minute, la foc mic, ca sa nu plezneasca. Se scot, se lasa la rece (daca vreti, cu o greutate deasupra) si se pastreaza la frigider. Pofta buna, dragilor!

jueves, 5 de junio de 2014

Hipocondria

ne mai cultivam si noi , ceva...!?

Hipocondria, cunoscuta popular ca ipohondrie, este o teama permanenta de a suferi de o boala grava. O persoana cu aceasta tulburare tinde sa interpreteze gresit senzatiile normale, functiile organismului uman si simptomele usoare, ca pe o boala cu evolutie fatala.
De exemplu, o persoana de genul acesta se teme de sunetele normale ale abdomenului in timpul digestiei, de transpiratie sau de petele naturale de pe piele, ca fiind semnele unei boli grave.
Persoanele cu hipocondrie sunt ingrijorate, in mod special, de un anumit sistem de organe (cum ar fi sistemul cardiac sau sistemul digestiv). Evaluarea medicala completa si asigurarea facuta de catre medicul specialist ca totul este normal nu elimina temerile bolnavului. Sau, in cazul in care le elimina, peste cateva zile apar alte temeri legate de alt organ.

In general, persoanele cu aceasta tulburare nu devin deziluzionati. Ei pot accepta posibilitatea ca temerile lor sunt exagerate. Cu toate acestea, ei nu accepta decat sa li se spuna ca sunt bolnavi.
Acestia au tendinta sa mearga la multi doctori, cautand unul care sa le confirme suferinta presupusa. Atat pacientul cat si doctorul pot deveni frustrati sau furiosi. Evaluarea intensa pentru boala care nu este depistata interfera, uneori, cu tratarea unor boli care pot debuta intre timp si nu sunt luate in seama nici de pacient, nici de medicul frustrat.
Unii dintre oamenii cu aceasta tulburare au avut in trecut o suferinta serioasa, in particular in timpul copilariei. Simptomele somatice se pot intensifica dupa un eveniment stresant, cum ar fi decesul persoanei iubite.

Hipocondria poate debuta la orice varsta, atat la femei cat si la barbati. Cel mai adesea, aceasta boala debuteaza la adulti si poate dura mai multi ani.
Desi a fi bolnav este inconfortabil, poate aduce beneficii, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei, prietenilor, medicilor si eliberarea de responsabilitati. Uneori, hipocondria este motivata, de obicei inconstient, de aceste avantaje secundare.
Mai putin frecvent, o persoana se preface bolnava pentru anumite castiguri, cum ar fi anumite medicamente sau beneficii financiare sau privarea de munca sau de anumite responsabilitati legale. Atunci cand cineva cauta constient aceste avantaje, aceasta se numeste prefacatorie. Hipocondria este o forma diferita de prefacatorie. In hipocondrie, pacientul nu se preface, ci crede ca boala este reala. El sau ea se simte intr-adevar bolnav/bolnava. Hipocondria, cunoscuta popular ca ipohondrie, este o teama permanenta de a suferi de o boala grava. O persoana cu aceasta tulburare tinde sa interpreteze gresit senzatiile normale, functiile organismului uman si simptomele usoare, ca pe o boala cu evolutie fatala.
De exemplu, o persoana de genul acesta se teme de sunetele normale ale abdomenului in timpul digestiei, de transpiratie sau de petele naturale de pe piele, ca fiind semnele unei boli grave.
Persoanele cu hipocondrie sunt ingrijorate, in mod special, de un anumit sistem de organe (cum ar fi sistemul cardiac sau sistemul digestiv). Evaluarea medicala completa si asigurarea facuta de catre medicul specialist ca totul este normal nu elimina temerile bolnavului. Sau, in cazul in care le elimina, peste cateva zile apar alte temeri legate de alt organ.
In general, persoanele cu aceasta tulburare nu devin deziluzionati. Ei pot accepta posibilitatea ca temerile lor sunt exagerate. Cu toate acestea, ei nu accepta decat sa li se spuna ca sunt bolnavi.
Acestia au tendinta sa mearga la multi doctori, cautand unul care sa le confirme suferinta presupusa. Atat pacientul cat si doctorul pot deveni frustrati sau furiosi. Evaluarea intensa pentru boala care nu este depistata interfera, uneori, cu tratarea unor boli care pot debuta intre timp si nu sunt luate in seama nici de pacient, nici de medicul frustrat.
Unii dintre oamenii cu aceasta tulburare au avut in trecut o suferinta serioasa, in particular in timpul copilariei. Simptomele somatice se pot intensifica dupa un eveniment stresant, cum ar fi decesul persoanei iubite.

Hipocondria poate debuta la orice varsta, atat la femei cat si la barbati. Cel mai adesea, aceasta boala debuteaza la adulti si poate dura mai multi ani.
Desi a fi bolnav este inconfortabil, poate aduce beneficii, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei, prietenilor, medicilor si eliberarea de responsabilitati. Uneori, hipocondria este motivata, de obicei inconstient, de aceste avantaje secundare.
Mai putin frecvent, o persoana se preface bolnava pentru anumite castiguri, cum ar fi anumite medicamente sau beneficii financiare sau privarea de munca sau de anumite responsabilitati legale. Atunci cand cineva cauta constient aceste avantaje, aceasta se numeste prefacatorie. Hipocondria este o forma diferita de prefacatorie. In hipocondrie, pacientul nu se preface, ci crede ca boala este reala. El sau ea se simte intr-adevar bolnav/bolnava.

Piatra de alaun

Piatra de alaun (Potassium alum) este un mineral natural, hipoalergenic, cu proprietati antibacteriene, astringente si hemostatice. Inhiba dezvoltarea bacteriilor si aparitia mirosurilor neplacute, prin formarea la nivelul pielii a unui film invizibil de saruri minerale. Nu prezinta nici un risc pentru sanatate fiind un produs 100% natural.
Piatra de Alaun este un mineral alb-translucid, inodor, care provine din minele de Alaun din Siria. A fost folosita inca din antichitate in Europa, Thailanda, Philipine si multe alte locuri din Asia, proprietatile sale fiind observate si recunoscute pe parcursul a sute de ani.

Cum poti folosi piatra de alaun

Piatra de alaun 100% naturala este un deodorant antibacterian ce se aplica pe pielea umeda (sau se umezeste piatra) aceasta formand o peliculă fina, sarata, usor alcalina, prevenind dezvoltarea bacteriilor responsabile de mirosurile neplacute.
Piatra de alaun 100% naturala depune pe piele microparticule atunci cand este umezita, fiind solubila in apa. De aceea trebuie sa fie folosita pe pielea umeda, dupa dus sau ras, sau se poate inmuia in apa si aplica pe pielea uscata. Nu exista nicio restrictie cât priveste zonele care pot fi tratate extern: fata, axile, maini, picioare. Nu lasa urme albe, nu se lipeste.
Piatra de alaun 100% naturala este lipsita de conservanti, aditivi, coloranti, alcool. Nu contine parabeni, aluminiu, emulgatori sau alte substante toxice daunatoare sanatatii si poate fi aplicata pe toata suprafata corpului.
Recomandare: dupa utilizare stergeti urmele de apa ramase pe Piatra de Alaun. Nu o lasati umeda atunci cand nu o folositi pentru se va dizolva mai repede. Este recomandat sa o lasati uneori fara capac pentru a se usca mai bine.

Avantajele pietrei de alaun

Piatra de alaun 100% naturala este hipoalergica. Fara miros si cu un risc alergic scazut, poate fi folosita atat de persoanele alergice, cat si de femeile insarcinate care nu pot suporta anumite mirosuri in timpul sarcinii.
Daca va lipseste parfumul, puteti să umeziti piatra de alaun 100% naturala cu cateva picaturi de parfum esential sau o apa florala in locul apei.
Piatra de alaun 100% naturala este utilizata:
- ca deodorant pentru ca regleaza transpiratia si lupta impotriva mirosurilor neplacute.
Piatra de alaun 100% naturala mentine pielea proaspata si deodorizata toata ziua. De asemenea, permite pielii sa respire, lasand porii liberi si reducand transpiratia fara sa o blocheze – lucru esential pentru sanatatea dumneavoastra.
- dupa epilare sau barbierit (ca after-shave): pentru a calma pielea, pentru a preveni cresterea parului sub piele si a opri sangerarile de la taieturi dupa ras sau epilat.
Femeile care se epileaza trebuie sa stie ca epilarea cauzeaza microfisuri ale pielii. Este preferabil sa evitati aplicarea deodorantului obisnuit, care contine substante chimice daunatoare sau a cremelor cosmetice cu continut de ingrediente chimice, dupa ce v-ati epilat.
Anumite substante chimice ale deodorantului clasic risca sa penetreze prin aceste microfisuri, intrand pe aceasta cale in circulatia sangvina, imbolnavind organismul. De aceea este ideal sa folositi Piatra de alaun 100% naturala dupa orice tip de epilare sau barbierit.
- pentru tratarea acneei si a aftelor: datorita calitatilor sale astringente si a componentilor naturali, poate fi folosita si impotriva acneei.
- pentru a calma iritatiile cauzate de piscaturi de insecte
Piatra de alaun 100% naturala calmeaza iritatiile, inchide microfisurile pielii si nu permite dezvoltarea infectiilor. Ea reduce umflatura si roseata, facand sa dispara mai repede intepatura. Poate fi folosita fara probleme la copiii care sunt alergici la piscaturile insectelor.
Se aplica pe locul piscaturii, reducand inflamatia pielii si calmeaza mancarimea cauzata de piscatura insectelor. Piatra de alaun 100% naturala creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii bacteriilor si calmeaza instantaneu piscaturile de insecte.

martes, 3 de junio de 2014

Ed Fairburn

Iti amintesti cand erai tanar si te uitai la cer cautand sa vezi diferite fete in forma norilor? Ei bine, Ed Fairburn face exact acelasi lucru cand deschide o harta de calatorii sau a liniilor de metrou. Folosind clasica tehnica clar-obscur, Fairburn manipuleaza haotica increngatura topografica a strazilor, sinelor de tren, rauri si lanturi muntoase pentru a crea portrete in cerneala de o claritate si cu detalii uimitoare.
Precum un joc, conectand punctele din cerul instelat, Fairburn cauta fete familiare ascunse in ceea ce altfel ar putea fi considerat un non-sens. Unii din noi au gandit "Wow, Italia arata asemenea unei cizme" insa Fairburn duce acest exercitiu de imaginatie la un cu totul alt nivel.
"Lucrarile realizate de mine sunt figurative si, prin explorarea formei umane, eu incerc sa examinez tipare si structuri care exista pe corp", explica Fairburn creatiile sale. "Accentul este pus pe textura 'fragmentara' a pielii, un proces care m-a incurajat ca lucrarile mele sa evolueze de la o ocupatie ce se desfasura pe hartie simpla la potentialul de a lucra pe o alta suprafata, pre-fragmentata si pre-tiparita".
Privitul unei panze albe este o provocare bine cunoscuta pentru artisti. Abordarea lui Fairburn nu numai ca evita acest obstacol dar produce si rezultate pozitive prin acest proces. Actul de a modifica harti solicita prin focalizare clara interconectivitatea dintre oameni si locuri. Ce panza ar putea fi mai buna pentru a fixa privirea magnetica a unui chip uman?
Imaginile cartografice ale lui Fairburn au fost expuse la Festivalul de Muzica Cowbridge si au fost folosite pentru munca de caritate in cadrul Proiectului Zambia.