Dangerous Minds (1995)

Louanne Johnson, profesoara si fost infanterist marin, accepta postul de profesor la liceul Est Palo Alto. Insa nu realizeaza ca studentii pe care urmeaza sa-i educe sunt foarte inteligenti, dar cu probleme sociale. Are de ales intre a se da batuta si a le atrage atentia elevilor sai pentru a-i ajuta sa invete. Petrec impreuna clipe frumoase, printre poezii si muzica, pana cand unul dintre elevi este omorat. Atunci Louanne decide sa renunte la slujba ei de profesor, nestiind insa ca elevii ei s-au atasat atat de tare de ea incat nu o vor lasa sa plece cu una, cu doua…

Șoimul călător

Șoimul călător (latină Falco peregrinus) este o specie de pasăre din familia faconidelor.Soimul calator este cel mai rapid animal de pe planeta.
Una dintre cele mai mari abilități ale șoimului este viteza cu care zboară sau cu care coboară. Unii specialiști susțin că zboară cu aproximativ 380km/h.
Pasărea este necrofagă, dar cel mai des mănâncă porumbei sau alte păsări de talia porumbelului. El vânează în zori și la asfințit. El poate repera un porumbel în zbor de la mai mult de 8 km.
Șoimii călători sunt păsări monogame, însă masculul este puțin mai mic decât femela. Aceștia își construiesc cuibul pe vârfurile stâncoase, inabordabile. Cuplul este unit pe viață și revine frecvent la același cuib. Scobitura din stâncă, potrivită clocitului, trebuie să asigure spațiu suficient chiar și pentru patru pui și nu trebuie să fie în raza de acțiune a prădătorilor. Depunerea ouălor începe la sfârșitul lunii martie. Femela depune 3-5 ouă pe care le clocește timp de o lună. Puii părăsesc cuibul la vârsta de 5 săptămâni, dar devin independenți față de părinții lor la vârsta de 2 luni. Dacă supraviețuiesc dușmanilor lor (frigului sau bufniței), atunci pot trăi 25 de ani.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, șoimii călători au fost distruși intenționat pentru ca nu cumva să prindă porumbeii mesageri ce transportau mesaje importante.
Ochiul șoimului călător este mai mare decât al omului, își observă hrana și de la altitudini de 300 de metri.
Șoimul călător face parte din speciile amenințate cu dispariția. În secolul XX numărul exemplarelor din Europa, America de Nord și Japonia a scăzut îngrijorător.

Nicu Constantin

Nicu Constantin (n. 31 iulie 1938, Eforie Sud, județul Constanța; d. 15 septembrie 2009, București) a fost unul din cei mai mari actori români de comedie.
Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Korcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său.
Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.
Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce avea apoi să devină căpitan pe unul din cele mai mari petroliere din lume, "Independența", găsindu-și sfîrșitul odată cu scufundarea acestuia în Bosfor.
De mic practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vînzător de răcoritoare pe plajă, vînzător de lapte, vînzător de creveți la cornet, vînzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară, etc. Banii astfel cîștigați devenind o sursă serioasă pentru întreținerea familiei sale și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel.

Sandokan

Sandokan, tigrul Malaeziei (în italiană Sandokan) este un serial de televiziune italo-franco-vestgerman-britanic, care a fost difuzat pentru prima dată de postul Rai 2 în perioada 6 ianuarie - 8 februarie 1976. Filmul a fost regizat de Sergio Sollima și l-a avut în rolul principal pe actorul punjab Kabir Bedi.

Istoria in 2 minute

Urmatorul video este un proiect realizat de un elev american pentru final de curs.
Joe Bush incearca sa rezume istoria omenirii relatand intamplarile cele mai relevante pe plan politic, social, economic, cultural si artistic.

Un video impactant si cu o melodie pe masura "Mind Heist", creatie a artistului Zack Hemsey. Este si coloana sonora a filmului "Inception" (Origen) 2010 realizat de cineastul Christopher Nolan.

https://www.youtube.com/watch?v=4rI8_3SB0kQ

Carti pictate

Mike Stilkey foloseste zeci de carti ca suport pentru sculpturile sale fascinante, deoarece unul din cele mai triste lucruri e o carte nedorita. Colaborand cu biblioteci si librarii, artistul ia din aceste locuri carti care altfel ar fi aruncate si le da o a doua sansa la viata in lucrarile sale, asezand strat peste strat povesti vizuale peste cele scrise. Avand un succes enorm cu instalatiile sale, Mike a fost invitat sa le expuna in nenumarate librarii si galerii din Statele Unite, cea mai mare constand in peste 5000 de carti.
În cele mai multe cazuri Mike foloseşte un amestec de cerneală, creioane colorate, vopseluri acrilice şi lac. Personajele lui, pe care le vei regăsi în picturi de sine stătătoare sau pe pagini de cărţi vechi, parcă au coborât dintr-un film de Tim Burton. Sunt romantice, melancolice, un pic întunecate (cât să stârnească şi romantismul, şi melancolia), iar dacă e să vorbim ca la carte vin din expresionismul german al anilor ’20.

 

http://www.mikestilkey.com/#gallery 

Obie Platon

Obie Platon, unul dintre cei mai inventivi street-artişti români, îşi disimulează identitatea pentru a construi multiple personaje autentice ce pot fi întâlnite pe mulţi dintre pereţii din Bucureşti, Timișoara, Cluj-Napoca și chiar din Germania, dar şi online pe https://www.facebook.com/obieplaton, sub forma unei galerii captivante de lucrări de street-art, graffitti, instalaţii, proiecte, videoclipuri şi tablouri.

Lucrările artistului apar în cele mai neașteptate și alandala locuri din București (de aici și numele personajului principal din lucrările sale), reprezentând în culori vii sau chiar în alb și negru conexiunea dintre spațiul terestru și cel extraterestru. Proiectul său Platonic Forms imaginează cele cinci forme platonice, fiecare în parte reprezentând universul, apa, pământul, aerul şi focul. Personajul principal al proiectului, Allan Dalla, este descris de creatorul său ca reprezentând partea solidă, geometrică a ansamblului, simbolizând pământul. Cubul, prezență recurentă în lucrările artistului, este sămânţa din care a crescut Allan, iar celelalte personaje răsar treptat, fiecare având ceva de transmis, în tehnici şi personalităţi diferite. Lucrările artistului au atras atenția festivalurilor internaționale de street art unde a participat în anii precedenți, iar în 2014 publicul portughez va putea cunoaște creațiile artistului în cadrul festivalului Walk and Talk din Azore.

WALK&TALK este un festival internațional de artă publică, multidimensional și participativ care transformă anual insula São Miguel într-o scenă privilegiată pentru arta contemporană. Aflat la cea de-a patra sa ediție, evenimentul propune o gamă largă de manifestări artistice în spații publice și un program dinamic de expoziții, muzică, performance, dans, laboratoare și rezidențe, ateliere de lucru și întâlniri tematice. În scopul creării de lucrări inedite și a unui muzeu în aer liber, festivalul a reunit până acum peste 110 de artiști, creatori și grupuri de artiști, care provin din unsprezece țări și trei continente.

Reciclare @rtistica

Artista Mary Ellen Croteau si-a creat propriul portret,de o dimensiune impresionanta, exclusiv din dopuri de plastic.

Prima sursa de inspiratie a artistei a fost Coloana Infinutului a lui Brancusi, creata de data asta din dopuri de plastic. Dupa ce a o bservat ca poate introduce dopuri de dimensiuni diferite unul intr-altul si crea astfel directii cromatice noi, ea a folosit tehnica pentru autoportretul extrem de reusit si de expresiv.

http://www.maryellencroteau.net/mec_website/Home.html 

Cea mai veche piesa muzicala din lume

Gravată în urmă cu aproximativ 3.400 de ani pe o tăbliţă de argilă, a fost descoperită în situl Ugarit din Siria.
Descifrată de specialişti, piesa muzicală atestă existenţa, la acea perioadă, a unei teorii muzicale avansate şi a unei game de şapte tonuri, anterioare culturii elene. Dacă în prezent ar fi considerată o piesă proastă, potrivit specialiştilor, în urmă cu aproape 3.500 de ani era, poate, un hit. Reactualizată prin intermediul mijloacelor muzicale moderne, piesa este disponibilă publicului, începând de marţi, prin intermediul site-ului Open Culture, informează maxisciences.com, preluat de Mediafax.
În anii 1950, arheologii francezi au descoperit o serie de plăcuţe din argilă în situl sirian Ugarit. Datând din secolul al XIV-lea î.e.n., redactate în hurită, în prezent o limbă moartă, plăcuţele conţineau şi partitura unui imn vechi de 3.400 de ani, considerat de specialişti un record. Profesorul Anne Draffkorn Kilmer, de la Universitatea din California, a lucrat mulţi ani pentru a descifra plăcuţa, alături de muzicologul belgian Marcelle Duchesne-Guillemin. Deşi mult timp s-a crezut că nu au existat o teorie şi o gamă muzicală înainte de greci, un studiu din 1963 a arătat că popoarele din Orientul vechi posedau astfel de cunoştinţe înainte de eleni. Este vorba de o gamă diatonică, cu şapte tonuri, ca cea care stă la baza muzicii occidentale. În ceea ce priveşte piesa descoperită în Siria, dacă notele sunt vizibile, nu există în schimb simboluri ale ritmului, ceea ce lasă o mare marjă de interpretare. Piesa este un imn dedicat lui Nikkal, soţia zeului Lunii, Yarikh, şi este acompaniată de un text, în care este vorba de o femeie care se plânge că nu poate deveni mamă.

http://www.youtube.com/watch?v=Brvy4BbK2ZQ

Sculpturi nasturi

Augusto Esquivel este unul dintre acei artisti contemporani care demonstreaza ca orice material se preteaza, atunci cand ai idei si imaginatie. Sculpturile sale, fie geometrice, fie dupa obiecte reale, fie multicolore, fie monocrome, sunt realizate in intregime din nasturi, asa cum puteti observa si in detaliile fotografiilor din galeria de mai jos. Dupa cum spune chiar artistul „imi dau seama cat de neimportant si de mic e un simplu nasture de cusut, atunci cand zace in cutia de cusut a bunicii mele, dar, in acelasi timp, cat de unic si valoros poate deveni, ca parte dintr-o opera de arta”.

http://www.augustoesquivel.com/ 

Jules Verne

Jules Verne (Jules Gabriel Verne) nascut la 8 februarie 1828, Nantes, Franța - decedat la 24 martie 1905, Amiens, Franța a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice.
În 1863, editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon, al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de Călătorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate în publicația pentru tineret Magasin d'éducation et de récréation. Minuțios documentate, romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea (Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc.), cât și lumi imaginare (De la Pământ la Lună (1865), Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886),
Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediția Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecției de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie. În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial.Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse. Anul 2005 a fost declarat "anul Jules Verne" cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la moartea autorului, fiind marcat în Franța și în alte țări francofone, printre care și România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.

Youth Without Youth ( 2007 )

Interesanta distributie si anume : Tim Roth , Alexandra Maria Lara , Bruno Ganz , André Hennicke , Marcel Iureș , Adrian Pintea , Matt Damon , Alexandra Pirici .
´Tinerețe fără tinerețe´ este un film fantastic din 2007 regizat de Francis Ford Coppola bazat pe nuvela omonimă scrisă de Mircea Eliade. Prezintă viața lui Dominic Matei, un bătrân profesor din Piatra-Neamț care, după ce este lovit de fulger lângă Gara de Nord din București, întinerește și posedă abilități intelectuale deosebite.

Eclipsa

O eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia. Aceasta se întâmplă când Soarele, Pământul și Luna sunt aliniate suficient de exact (eclipsă parțială). Întotdeauna "faza" Lunii la o eclipsă de Lună este cea de Lună Plină. Tipul și durata ei depind de poziția relativă și poziția de pe linia nodurilor. Cea mai recentă eclipsă de Lună a fost cea din noaptea de 15 spre 16 iunie 2011.
Eclipse de Lună au loc de cel puțin 2 ori pe an, atunci când razele solare sunt împiedicate de către Pământ să ajungă la Lună. În timpul unei eclipse de Lună Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni Pline nu aduc eclipse de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de umbră a Pământului.
Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare).
Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune chemându-se penumbră.

Drama

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale prin intermediul unui conflict complex și puternic al personajelor, cu întâmplări și situații tragice, în care eroii au un destin nefericit. Dramele acoperă o mare varietate tematică: socială, istorică, mitologică, psihologică etc.Limbajul solemn alterneaza cu cel familiar, fiind deseori presarat cu elemente cornice.Drama are tendința de a reflecta întreaga complexitate a vieții reale, fiind o specie supusă convențiilor, altfel decât tragedia, folosind atât personajele individualizate, cât și personaje tipice, din care de altfel a evoluat. Drama apelează la un limbaj solemn, ce alternează cu cel familiar, dar poate să recurgă și la resurse lexicale comice. Componenta esențială a acestei specii literare rămâne însă conflictul prin care se conturează personalitatea eroilor dramatici.
Cuvantul "drama" vine de la grecescul "drama" sau frantuzescul "drame" si inseamna "actiune". Drama este cea mai raspandita specie a genului, fiind mult mai putin supusa conventiilor si normelor decat tragedia si alternand personajele bine individualizate cu cele tipice. Imbinarea elementelor tragice cu cele cornice a facut posibila o alta specie literara, cunoscuta sub numeie de tragicomedie, in secolul al XVII-lea. Drama s-a manifestat ca specie moderna in secolul al XVIIl-lea, prin scriitorii germani Lessing, Schiller si Goethe. In secolul romanticilor, specia a evoluat ca manifestare, deoarece oferea scriitorilor o mai mare libertate de actiune, de construire a personajelor-model din toate mediile sociale, in care amestecul dintre tragic si comic permite reliefarea autentica a caracterului uman. Victor Hugo este cel care a consacrat drama romantica, teoretizand principalele criterii artistice ale acestei specii in "Prefata" la drama "Cromwell" (1827), care este considerate manifestul literar al romantismului. Fascinatia dramei romantice consta in faptul ca "topeste in acelasi suflu grotescul si sublimul, teribilul si bufonul, tragedia si comedia" si poate, de aceea, au aderat la aceasta specie numerosi scriitori, in creatia carora un loc important l-a avut drama istorica.
In literatura romana, drama istorica este initiata de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, cu piesa in versuri "Razvan si Vidra" (1867), urmat de Vasile Alecsandri cu "Despot-Voda" (1879) si deAl. Davila cu piesa "Vlaicu-Voda". Un loc aparte il ocupa Barbu Stefanescu-Delavrancea cu trilogia istorica a Moldovei: "Apus de soare" (ultimul an de domnie si de viata al gloriosului Stefan cel Mare), "Viforul" (domnia tiranica a lui Stefanita-Voda) si "Luceafarul" (personalitatea stralucita a lui Petru Rares) - drame create in anii 1909 - 1910.
Incepand cu perioada interbelica apar noi forme ale dramaturgiei in teatrul modern. Drama psihologica de constiinta sau drama de idei (dupa alti critici) este reprezentata de Camil Petrescu, cel care a introdus in literatura romani concepte estetice moderne ca substantialismul si autenticitateu si a creat intelectualul lucid, insetat de absolut.
Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofica a miturilor esentiale romanesti: "Mesterul Manole" care ilustreaza mitul estetic al jertfei creatoare si "Zamolxe" care conduce la interpretarea mitului mioritic.
Parabola cu accente dramatice este initiata de Marin Sorescu atat in trilogia "Setea muntelui de sare" (1974), cu piesele "Iona", "Paracliserul" si "Matca", precum si in dramele istorice, in care Vlad Tepes. este doar un pretext pentru a caricaturiza tiranul din orice epoca: "A treia teapa"(1971), "Raceala" (1980).

Nelson Mandela

Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.
Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws (română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.
Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei. Pe plan internațional și-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.
O figură controversată de-a lungul întregii sale vieți, criticii de dreapta l-au denunțat drept terorist și simpatizant comunist. Totuși a primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential Medal of Freedom și Ordinul Lenin. Respectat în țara sa, a fost descris drept „părinte al națiunii”. Se face adesea referire la el pe numele său tribal, Madiba.