Piramida Maslow

Abraham Maslow s-a născut la data de 1 aprilie 1908 în Brooklyn, New York. Este un renumit psiholog umanist, fiind mai ales cunoscut pentru desenarea piramidei cu nevoile omeneşti. Piramida lui Maslow a reprezentat şi reprezintă în continuare o contribuţie foarte mare în domeniul psihologiei. Psihologul îşi începea disertaţia pe baza explicării piramidei sale, afirmând că fiinţele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, şi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare. 

Clasificarea nevoilor umane caracterizate de psihologul Maslow sunt următoarele, începând de la baza piramidei şi terminându-se în vârf:

1. NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravieţui: a mânca, a bea, a dormi, a se proteja de frig şi de căldură. Ele reprezintă cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesară pentru a rămâne în viaţă.

2. NEVOIA DE SIGURANŢA. Orice fiinţă omenească are nevoie să se simtă protejată în faţa oricărei ameninţări a vieţii. Dacă trăieşte într-o ţară care se află în război, de exemplu, se presupune că această necesitate nu este acoperită. Odată ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, intervine nevoia şi dorinţa de a satisface nevoile de siguranţă. Cu toţii avem nevoie de securitatea casei si familiei, mai ales atunci când vine vorba de copii.

3. NEVOIA DE DRAGOSTE Şl APARTENENŢĂ. O dată acoperite necesităţile de bază, aceasta este cea mai importantă. Nimeni nu poate să se realizeze ca persoană fără a fi dorit şi acceptat de către celelalte fiinţe omeneşti. Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie, apartenenţă la un grup, sau de implicare într-o relaţie intima non-sexuală. Relaţia cu celelalte persoane la un nivel afectiv profund este forma obişnuită de a satisface această necesitate. De exemplu, familia, tovarăşul de viaţă sau prietenul. Lipsa de dragoste şi apartenenţă poate să dea ocazie la importante dezechilibre mintale.

4. NEVOIA DE AUTORESPECT. Fiecare fiinţă umană are nevoie să se respecte pe ea însăşi şi să aibă o concepţie potrivită despre propria sa persoană. Este vorba aici de recunoaşterea venită din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere, prestigiu, acceptare, etc) cât şi din respectul de sine, ce creează sentimentul de încredere, adecvare, competenţă. Nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în descurajare, şi pe termen lung în complexe de inferioritate. Un nivel de autoestimare dezechilibrat (cum ar fi subestimarea, de exemplu, a gândi că toată lumea îmi este superioară) are ca rezultat un randament scăzut şi, în consecinţă, deteriorarea comportamentului.

5. NEVOIA DE AUTOREALIZARE. Potrivit lui Abraham Maslow, o persoană din zece simte intens această nevoie. Psihologul afirma că oamenii care au totul pot mari potenţialul lor. Ei pot căuta cunoştinţe, linişte, experienţe estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentrează în jurul nevoilor care pot fi prevăzute. Autorealizarea include obiective mai înalte şi mai abstracte (de exemplu: dreptate, perfecţiune, bunătate, adevăr, hotărâri individuale), care sunt tot mai fragile, ca şi vârful piramidei.

Steampunk

Steampunk (din engleză steam - abur și punk - conflict, protest) este un subgen al științifico-fantasticului și ficțiunii speculative, care a devenit proeminent în anii 80-90 ai secolului trecut. Lucrările încadrate în acest subgen, modelează o lume imaginară care și-a însușit cu desăvârșire utilizarea mașinilor cu abur. Termenul este asociat cu cyberpunk, și adesea linia subiectului prezintă o istorie alternativă. Stilistic subgenul este plasat in epoca victoriană engleză, dominat de numeroase invenții asemănătoare cu cele descrise în romanele lui H. G. Wells și Jules Verne. Autorii care tratează aceste subiecte acordă o atenție sporită detaliilor ce țin de rutina zilnică, fiziologică. În general ambianța steampunk este de natură cinică, pesimistă, dystopică ('antiutopică').

Origini

Deși multe lucrări datând din anii 60-70 ai secolului trecut sunt atribuite acestui subgen, termenul in sine se pare că a fost formulat pentru prima dată într-o scrisoare din aprile 1987 a scriitorului de literatură științifico-fantastică K. W. Jeter, adresată revistei Locus. K. W. Jeter încerca să definească în scrisoare un termen general care să clasifice lucrările literare ale unor scriitori precum Tim Powers (autorul cărții The Anubis Gates, 1983), James Blaylock (Homunculus, 1986) sau a unor lucrări proprii precum Morlock Night (1979) sau Infernal Devices (1987). O caracteristică importantă în scrierile acestor autori era procuparea pentru secolul al 19-lea, așa zisa perioadă Victoriană sau a Aburilor. În același timp termenul de Steampunk a apărut și ca o replică la termenul Cyberpunk, pentru că față de Cyberpunk, eroii din povestirile Steampunk, inspirate de lucările lui Jules Verne, H.G. Wells, Mark Twain, sau Mary Shelley se foloseau cu precădere de tehnologia foței aburilor și mai puțin de cea cibernetică. În evoluția sa, Steampunk a oscilat între o viziune dystopiană cu accente de teme noir sau de pulp fiction și o viziune ce apela la sensibilitatea lumii științifice a invențiilor din perioada Victoriană.

Clasificari

    alternativ-istoric
    fantastic

Elemente tipice

    Vechicule propulsate de abur. Trenuri, vapoare, dirijabile.
    Armamentul epocii revoluției industriale, armament pneumatic.
    Tehnologii informaționale corespunzătoare epocii victoriene. Mașini neelectronice de calcul. Mașini automate de distribuție. Poșta pneumatică.
    Haine și accesorii corespunzătoare epocii victoriene.
    Anturaj urban: coșuri de cărămidă roșie, cer întunecat, carosabil pavat cu macadam, felinare cu gaz, atmosferă macabră.
    Personaje: profesori demenți, ingineri, criminali maniaci, călători, detectivi, agenți secreți, ș.a.

Federico Pietrella

Stampila rotunda, patrata sau in forma de peste. Stampila cu numere, cu data certa si pentru totdeauna. Odata stampilat, nu e cale de intoarcere pentru unii… Daca ne referim la italianul Federico Pietrella, stampilele cu numere inseamna pasiune. Aceasta pasiune a fost transpusa in nenumarate creatii. Artistul a studiat pictura clasica, dar s-a orientat catre arta conceptual moderna.
El stampileaza, stampileaza si numerele de cauciuc, pline de tus dezvaluie adevarate opere de arta.
Tot ce are nevoie artistul este cerneala, stampile numerotate, culori acrilice, rabdare si liniste.
Fiecare lucrare ii solicita rabdarea timp de 2 luni. Lucrarile sale au ca tema principala timpul.
Chiar daca nu poate sa opreasca timpul, Federico macar incearca!

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=520942018034820&id=487206428075046 

Iris Scott

Iris Scott a inceput sa isi foloseasca degetele pentru a picta din intamplare, dar si-a dat seama in primele secunde ca asta va face pentru restul vietii. Artista spune ca ii place sa lucreze cu mai multe puncte de contact, ca pe un pian, si ca acest mod de a picta ii permite sa foloseasca cantitati mai mari de de vopsea si sa le intinda mai usor pe panza. Ca sursa de inspiratie Iris foloseste imagini pe care le observa in fiecare zi cand se plimba pe strada, cautand culori complementare si forme interesante.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=520978978031124&id=487206428075046 

Break Dance

Break Dance (breakdance/break/B-boying) este un termen utilizat pentru a denumi un stil de dans aparut la New York, in anii 1970, in cadrul unei forme culturale incipiente – hip hop, fiind, inainte de toate, o maniera de exprimare a atitudinii unei tinere generatii, in raport cu sine si cu lumea. Break dance-ul se caracterizeaza prin elementele sale foarte acrobatice, cu multe figuri executate aproape de sol.

Istoria break dance-ului incepe in Boogie Down, un cartier din sudul Bronx-ului, unul dintre cele cinci arondismente ale New York-ului, si este strans legata de destinul unui « sef de gang » ( lider al unui grup care se raporteaza la aceleasi convingeri, in mediul social, urban, in care a luat nastere) – Kevin Donovan – care va crea, sub pseudonimul Afrika Bambaataa, asociatia «Black Spades », numita ulterior « Zulu Nation ». «Universal Zulu Nation », care, in 1973, la infiintare, isi avea sediul intr-un ghetou din Bronx, numit « Bronx River », era o organizatie internationala, care isi propunea, la vremea respectiva, sa popularizeze cultura hip hop si milita pentru o alternativa pacifista la nenumaratele conflicte care tulburau majoritatea cartierelor sarace ale New York-ului. In 1975, cel mai bun prieten al lui Bambaataa a fost ucis de politie, intr-un astfel de conflict, liderul «Black Spades » hotarand, de la acel moment, sa reuneasca, in « Zulu Nation » (denumire inspirata de un film referitor la luptele eroice ale unui trib african, contra colonistilor englezi) doar indivizi care sa se exprime prin muzica, dans, graffiti, rap. Lui i se datoreaza nasterea fenomenului hip hop, care include si break dance-ul. Afrika Bambaataa a creat si primul grup Bboys – “Zulu Kings”. Organizatia a avut si un “Cod de legi”, de moralitate, membrii angajandu-se, printre altele:

Sa caute succesul, pacea, intelepciunea, cunoasterea, intelegerea si bunul comportament in viata ;
Sa fie in armonie cu ei insisi si cu ceilalti ;
Sa lupte pentru ideile in care cred ;
Sa isi salute confratii cu formule precum “Peace Akhi”, “Akhi Peace” ou “Peace Malika” (« Akhi » insemnand « frate ») ;
Sa respecte toate religiile si credintele ;
Sa afirme Toleranta, Respectul, Adevarul, Justitia, Educatia, Libertatea, Stiinta, Viata ;
Sa protejeze lumea in care traiesc ;
Sa respecte ziua aniversara – 12 noiembrie, data de nastere a organizatiei ;

Termenul “break dance” a fost inventat de Kool Herc, pe numele sau adevarat Clive Campbell, imigrant de origine jamaicana, primul DJ de hip hop din New York. Acesta, observand dansatorii, si-a dat seama ca energia lor atinge paroxismul pe anumite pasaje ale cantecelor, cand nu se aud decat liniile melodice de baza si bateria. Pentru a le sublinia, s-a folosit de doua discuri, trecand de la unul la altul si repetand, astfel, pasajele respective, numite « break » sau « breakbeat » (o « ruptura » a liniei melodice, cand se aude doar percutia). Cum primii ascultatori ai unei asemenea muzici frecventau asiduu serile oferite de Kool Herc, acestia au fost numiti « breakers » sau «B-Boys » (B pentru Break). Prin extensie, s-a impus cuvantul « break dance » (scris si intr-un singur cuvant – « breakdance »). La momentul respectiv, cele mai populare dansuri erau «good foot » sau «popcorn », inspirate de cantecele «Get On The Good Foot » si «Popcorn », de James Brown (supranumit “The Godfather of Soul”), dar si swing-ul si charleston-ul. Nu se stie exact cand dansatorii de break dance au inceput sa exerseze miscarile complicate ale picioarelor, la podea, poate sub influenta filmelor cu elemente de arte martiale (kung fu), foarte populare in epoca, sau a dansatorilor rusi, cu miscarile lor caracteristice, foarte rapide, din muzica lor traditionala.

Regulile break dance-ului impun ca acesta sa se practice in echipa (« crew ») sau solo, fiecare dansator executandu-si partitura in mijlocul unui cerc, inconjurat de ceilalti, cu figuri specifice – bite (actiunea de a imita sau a prelua miscarea unui alt dansator), spin (rotirea pe o parte a corpului), power move (cea mai acrobatica miscare), top rock (pas de pregatire pentru apropierea de sol), up rock, foot work (miscare la sol, cu picioarele), phase (miscari circulare repetitive ale picioarelor), freeze (pozitie statica pe diverse parti ale corpului), tricks (inlantuire de freeze) etc.

Anii de glorie ai break dance-ului, 1977 – 1986, sunt legati de grupuri muzicale celebre precum : Nigger Twins, New York City Breakers, Rock Steady Crew, Dynamic Rockers etc. In Europa, break dance-ul a ajuns la inceputul anilor 1980, cand, in Franta, a avut loc un turneu New York City Rap, apoi, in Belgia, un campionat de break dance. Ani la rand, incepand cu 1991, in Germania, si, in prezent, in Franta, se desfasoara o competitie internationala de Bboying, care ii desemneaza pe cei mai buni dansatori de break dance, din Europa, de la acel moment. In 2012, castigatori au fost Vagabonds Crew, din Franta, care au intrat in finala cu Flooriorz, din Japonia.

https://www.youtube.com/watch?v=BXWFFGejC1E

Sindromul savantului

“Sindromul savantului” nu este un diagnostic recunoscut de toti specialistii in medicina, dar cercetatorul american Darold Treffert, care si-a orientat experimentele si studiile spre epidemiologie si autism, il defineste ca o boala rara, specifica persoanelor cu tulburari de dezvoltare psihica, dar care manifesta capacitatea de a excela in anumite domenii. Maladia poate fi genetica sau dobandita. In opinia lui Treffert, aproximativ jumatate dintre persoanele atinse de sindromul savantului sufera de autism (dar nu toti autistii manifesta si sindromul savantului), in timp ce ceilalti pot avea un retard mintal, o leziune sau o alta boala cerebrala. Ceea ce au in comun cei diagnosticati cu sindromul savantului ar fi o memorie prodigioasa, dar limitata, in sensul ca sunt capabili sa isi aminteasca o multime de lucruri, dar nu si sa le puna in practica, au o hipersensibilitate senzoriala si o capacitate de a « accesa » informatii de la nivelul subconstientului, pe care oamenii obisnuiti nu o au. In privinta memoriei, caracteristica acestor persoane este, mai ales, memoria « fotografica » sau « absoluta », presupunand facultatea de a-si aminti un numar foarte mare de imagini, sunete, obiecte, in toate detaliile si de a le mentine extrem de « vii », ca si cum ar fi prezente, timp de 30-40 de secunde, ceea ce nu se intampla in cazul persoanelor sanatoase. Sindromul savantului se intalneste de sase ori mai mult la barbati decat la femei.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de « sindromul savantului » este al unui american, Derek Amato, originar din Denver (Colorado), care, la o petrecere data in apropierea unei piscine, a sarit sa scoata din apa o minge de fotbal, moment in care s-a lovit la cap, apa fiind putin adanca. A suferit o comotie cerebrala si a fost dus de urgenta la spital. La cateva zile, dupa ce si-a revenit, el a povestit ca a mers in vizita la un prieten care avea un pian. S-a asezat la pian si a inceput sa cante ca si cum ar fi facut acest lucru toata viata, desi i se intampla pentru prima data, el nestiind nici sa citesca o partitura sau sa cante la un alt instrument. Medicii au pus pe seama sindromului savantului o asemnea « trezire » a unui talent, existent latent, pana la momentul respectiv.
Mai exista astfel de cazuri, de sindromul savantului, mentionate de Darold Treffert, pe site-ul Wisconsin Medical Society, printre care se numara un sculptor american, Alonzo Clemons, un muzician englez orb, Derek Paravicini, o scriitoare de origine ungara, Henrietta Fajcsak, un arhitect britanic, Stephen Wiltshire, un compozitor de muzica electronica, norvegian, Aleksander Vinter etc.

Caltabosi

In primul rand, se pun organele de porc la fiert (ficat,inima plamani), fara sare, doar cu doua foi de dafin si cateva boabe de piper.Limba de porc, se pune separat, in apa cu sare si daca doriti se poate pune si ceva carne de porc cu grasime.Se fierb bine toate, se scot din apa si se lasa sa se raceasca. In apa in care au fiert organele (trebuie spumata bine in timpul fierberii), se arunca niste orez (depinde de cantitatea de organe) si se fiebre.Se curata ceapa (rosie si alba, pun eu si cruda, desi unii o prefera calita) si vreo doua mere (ptr cantitatea mea), apoi se dau prin masina de tocat , urmate de organe si carne. Se amesteca bine impreuna cu orezul fiert si scurs, se potriveste se sare, piper (din abundenta) si nelipsitul cimbru.Eu adaug si vreo doua linguri de untura.Se pregatesc matele de porc si se umplu cu pasta rezultata.Din loc in loc se inteapa cu scobitoarea (ca sa iasa aerul) si nu se vor umple foarte tare, pentru ca apoi, se fierb in apa cu dafin, vreo 20 de minute, la foc mic, ca sa nu plezneasca. Se scot, se lasa la rece (daca vreti, cu o greutate deasupra) si se pastreaza la frigider. Pofta buna, dragilor!

Hipocondria

Hipocondria, cunoscuta popular ca ipohondrie, este o teama permanenta de a suferi de o boala grava. O persoana cu aceasta tulburare tinde sa interpreteze gresit senzatiile normale, functiile organismului uman si simptomele usoare, ca pe o boala cu evolutie fatala.
De exemplu, o persoana de genul acesta se teme de sunetele normale ale abdomenului in timpul digestiei, de transpiratie sau de petele naturale de pe piele, ca fiind semnele unei boli grave.
Persoanele cu hipocondrie sunt ingrijorate, in mod special, de un anumit sistem de organe (cum ar fi sistemul cardiac sau sistemul digestiv). Evaluarea medicala completa si asigurarea facuta de catre medicul specialist ca totul este normal nu elimina temerile bolnavului. Sau, in cazul in care le elimina, peste cateva zile apar alte temeri legate de alt organ.

In general, persoanele cu aceasta tulburare nu devin deziluzionati. Ei pot accepta posibilitatea ca temerile lor sunt exagerate. Cu toate acestea, ei nu accepta decat sa li se spuna ca sunt bolnavi.
Acestia au tendinta sa mearga la multi doctori, cautand unul care sa le confirme suferinta presupusa. Atat pacientul cat si doctorul pot deveni frustrati sau furiosi. Evaluarea intensa pentru boala care nu este depistata interfera, uneori, cu tratarea unor boli care pot debuta intre timp si nu sunt luate in seama nici de pacient, nici de medicul frustrat.
Unii dintre oamenii cu aceasta tulburare au avut in trecut o suferinta serioasa, in particular in timpul copilariei. Simptomele somatice se pot intensifica dupa un eveniment stresant, cum ar fi decesul persoanei iubite.
Hipocondria poate debuta la orice varsta, atat la femei cat si la barbati. Cel mai adesea, aceasta boala debuteaza la adulti si poate dura mai multi ani.
Desi a fi bolnav este inconfortabil, poate aduce beneficii, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei, prietenilor, medicilor si eliberarea de responsabilitati. Uneori, hipocondria este motivata, de obicei inconstient, de aceste avantaje secundare.
Mai putin frecvent, o persoana se preface bolnava pentru anumite castiguri, cum ar fi anumite medicamente sau beneficii financiare sau privarea de munca sau de anumite responsabilitati legale. Atunci cand cineva cauta constient aceste avantaje, aceasta se numeste prefacatorie. Hipocondria este o forma diferita de prefacatorie. In hipocondrie, pacientul nu se preface, ci crede ca boala este reala. El sau ea se simte intr-adevar bolnav/bolnava.

Piatra de alaun

Piatra de alaun (Potassium alum) este un mineral natural, hipoalergenic, cu proprietati antibacteriene, astringente si hemostatice. Inhiba dezvoltarea bacteriilor si aparitia mirosurilor neplacute, prin formarea la nivelul pielii a unui film invizibil de saruri minerale. Nu prezinta nici un risc pentru sanatate fiind un produs 100% natural.
Piatra de Alaun este un mineral alb-translucid, inodor, care provine din minele de Alaun din Siria. A fost folosita inca din antichitate in Europa, Thailanda, Philipine si multe alte locuri din Asia, proprietatile sale fiind observate si recunoscute pe parcursul a sute de ani.

Cum poti folosi piatra de alaun

Piatra de alaun 100% naturala este un deodorant antibacterian ce se aplica pe pielea umeda (sau se umezeste piatra) aceasta formand o peliculă fina, sarata, usor alcalina, prevenind dezvoltarea bacteriilor responsabile de mirosurile neplacute.

Piatra de alaun 100% naturala depune pe piele microparticule atunci cand este umezita, fiind solubila in apa. De aceea trebuie sa fie folosita pe pielea umeda, dupa dus sau ras, sau se poate inmuia in apa si aplica pe pielea uscata. Nu exista nicio restrictie cât priveste zonele care pot fi tratate extern: fata, axile, maini, picioare. Nu lasa urme albe, nu se lipeste.

Piatra de alaun 100% naturala este lipsita de conservanti, aditivi, coloranti, alcool. Nu contine parabeni, aluminiu, emulgatori sau alte substante toxice daunatoare sanatatii si poate fi aplicata pe toata suprafata corpului.

Recomandare: dupa utilizare stergeti urmele de apa ramase pe Piatra de Alaun. Nu o lasati umeda atunci cand nu o folositi pentru se va dizolva mai repede. Este recomandat sa o lasati uneori fara capac pentru a se usca mai bine.

Avantajele pietrei de alaun

Piatra de alaun 100% naturala este hipoalergica. Fara miros si cu un risc alergic scazut, poate fi folosita atat de persoanele alergice, cat si de femeile insarcinate care nu pot suporta anumite mirosuri in timpul sarcinii.

Daca va lipseste parfumul, puteti să umeziti piatra de alaun 100% naturala cu cateva picaturi de parfum esential sau o apa florala in locul apei.

Piatra de alaun 100% naturala este utilizata:

- ca deodorant pentru ca regleaza transpiratia si lupta impotriva mirosurilor neplacute.

Piatra de alaun 100% naturala mentine pielea proaspata si deodorizata toata ziua. De asemenea, permite pielii sa respire, lasand porii liberi si reducand transpiratia fara sa o blocheze – lucru esential pentru sanatatea dumneavoastra.

- dupa epilare sau barbierit (ca after-shave): pentru a calma pielea, pentru a preveni cresterea parului sub piele si a opri sangerarile de la taieturi dupa ras sau epilat.

Femeile care se epileaza trebuie sa stie ca epilarea cauzeaza microfisuri ale pielii. Este preferabil sa evitati aplicarea deodorantului obisnuit, care contine substante chimice daunatoare sau a cremelor cosmetice cu continut de ingrediente chimice, dupa ce v-ati epilat.

Anumite substante chimice ale deodorantului clasic risca sa penetreze prin aceste microfisuri, intrand pe aceasta cale in circulatia sangvina, imbolnavind organismul. De aceea este ideal sa folositi Piatra de alaun 100% naturala dupa orice tip de epilare sau barbierit.

- pentru tratarea acneei si a aftelor: datorita calitatilor sale astringente si a componentilor naturali, poate fi folosita si impotriva acneei.

- pentru a calma iritatiile cauzate de piscaturi de insecte

Piatra de alaun 100% naturala calmeaza iritatiile, inchide microfisurile pielii si nu permite dezvoltarea infectiilor. Ea reduce umflatura si roseata, facand sa dispara mai repede intepatura. Poate fi folosita fara probleme la copiii care sunt alergici la piscaturile insectelor.

Se aplica pe locul piscaturii, reducand inflamatia pielii si calmeaza mancarimea cauzata de piscatura insectelor. Piatra de alaun 100% naturala creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii bacteriilor si calmeaza instantaneu piscaturile de insecte.

Ed Fairburn

Iti amintesti cand erai tanar si te uitai la cer cautand sa vezi diferite fete in forma norilor? Ei bine, Ed Fairburn face exact acelasi lucru cand deschide o harta de calatorii sau a liniilor de metrou. Folosind clasica tehnica clar-obscur, Fairburn manipuleaza haotica increngatura topografica a strazilor, sinelor de tren, rauri si lanturi muntoase pentru a crea portrete in cerneala de o claritate si cu detalii uimitoare.

Precum un joc, conectand punctele din cerul instelat, Fairburn cauta fete familiare ascunse in ceea ce altfel ar putea fi considerat un non-sens. Unii din noi au gandit "Wow, Italia arata asemenea unei cizme" insa Fairburn duce acest exercitiu de imaginatie la un cu totul alt nivel.

"Lucrarile realizate de mine sunt figurative si, prin explorarea formei umane, eu incerc sa examinez tipare si structuri care exista pe corp", explica Fairburn creatiile sale. "Accentul este pus pe textura 'fragmentara' a pielii, un proces care m-a incurajat ca lucrarile mele sa evolueze de la o ocupatie ce se desfasura pe hartie simpla la potentialul de a lucra pe o alta suprafata, pre-fragmentata si pre-tiparita".

Privitul unei panze albe este o provocare bine cunoscuta pentru artisti. Abordarea lui Fairburn nu numai ca evita acest obstacol dar produce si rezultate pozitive prin acest proces. Actul de a modifica harti solicita prin focalizare clara interconectivitatea dintre oameni si locuri. Ce panza ar putea fi mai buna pentru a fixa privirea magnetica a unui chip uman?

Imaginile cartografice ale lui Fairburn au fost expuse la Festivalul de Muzica Cowbridge si au fost folosite pentru munca de caritate in cadrul Proiectului Zambia.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=516960358432986&id=487206428075046 

Dale Chihuly

Cine a crezut ca un tavan din sticla ar putea fi cool? Sau ca doua-trei bule de sticla plutind pe apa pot fi de efect? Si ca nu trebuie sa arunci averi pe aranjamente florale extravagante, cand poti opta pentru o gradina din sticla colorata? Se pare ca Dale Chihuly a avut parte de toate aceste viziuni creative in momentul in care s-a decis sa modeleze sticla.
Lucrarile lui impresioneaza uneori prin dimensiuni, alteori prin forme sau culori, dar de fiecare data atrag atentia trecatorilor. Unele sunt inspirate din lumea organica si par structurii vii care isi extind ramificatiile in incercarea de a ocupa fiecare coltisor liber, alteori raceala sticlei mate te tintuieste, nelasandu-ti loc de scapare.
Chihuly a studiat design si arhitectura, iar prin 1965 a fost captivat de arta sticlarilor si s-a inscris la cursuri la Universitatea din Wisconsin, la primul curs de sticlarie infiintat in Statele Unite. Dupa ce si-a luat diploma in sculptura s-a inscris la un curs de ceramica la Rhode Island School of Design. Ani mai tarziu, in 1971, a fondat Pilchuck School din Stanwood, Washington, un studio unde artisti cu pregatiri diverse se puteau intalni si colabora.
Primele lui creatii erau instalatii de marimea unor incaperi si erau inspirate din lumea plantelor, compuse in asa fel incat sa para ca au crescut singure. De-a lungul timpului instalatiile lui au luat diferite forme, de la lucrari facute dintr-un singur obiect (Venetians), pana la lucrari compleze formate din sute de obiecte de sticla. Primele sale instalatii, facute intre anii 1970 si 1990, inspirate din forme organice s-au numit Baskets, Seaforms, Ikebana si Chandeliers.
Multe din primele sale lucrari ar putea fi usor confundate cu entitati reale, cu plante sau cu animale marine. Plasate intr-un cadru adecvat, acestea se pierd cu usurinta in decor. Modul in care Chihuly isi prezinta lucrarile, camuflate in mediul inconjurator, atrage mereu atentia si aprecierile criticilor de arta si nu numai.
Chihuly a reusit sa redefineasca arta sticlariei si a imbogatit gama de forme cu unele noi, cum a fost cazul cu lucrarile Fiori, demonstrand astfel talentul si tehnica detinute. Vechile sale structuri au fost imbogatite cu formele noi si astfel au aparut noi si noi lucrari ca Reeds, Saguaros, Herons, Belugas, Seal Pups.
Unele dintre cele mai cunoscute si apreciate lucrari ale sale sunt Chihuly Over Venice (1995–96), Chihuly in the Light of Jerusalem langa Turnul lui David- Muzeul de Istorie din Ierusalim (2000), Chihuly in the Park: A Garden of Glass at Chicago's Garfield Park Conservatory (2001–2), Chihuly Bridge of Glass din Tacoma (2002) si Mille Fiori de la Muzeul de Arta din Tacoma (2003).
Oricine da cu ochii de vreuna din lucrarile lui va pica in vraja formelor si va fi atras intr-o lume magica a structurilor abstracte, transparentelor si luminilor difuze. Chihuly este probabil unul dintre marii artisti sticlari ai lumii, ale caror lucrari vor dainui (chiar de fragil) peste ani si ani in galerii si muzee.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=518107674984921&id=487206428075046 

Calvin Nicholls

Inspirat de familie și prieteni, artistul american Calvin Nicholls a reușit să răstoarne toate concepțiile cu privire la artă, începând să sculpteze în hârtie.
Primele experimente de sculptură în hârtie le-a început în 1984, primul obiect sculptat fiind o pasăre prădătoare, cu aripile desfăcute.
A continuat să sculpteze animale sălbatice, care au devenit, practic, semnătura Calvin Nicholls - niște obiecte în format 3D, care redau perfect structura spațiului, a penelor și a blănii.
Artistul american evită să utilizeze culoarea pentru a atrage atenția lumii asupra situației alarmante în care s-a pomenit flora și fauna secolului XXI.

http://www.youtube.com/watch?v=oGDn48FGwE4

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=519186861543669&id=487206428075046&ref=notif&notif_t=like 

Ziua copilului

Ziua copilului (numită și Ziua internațională a copilului) este în multe țări o sărbătoare pentru copii. Ea se sărbătorește la date diferite în țări diferite. În România, ziua se sărbătorește în fiecare an pe data de 1 iunie.
Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări, au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au introdus „Ziua copilului”. În Turcia Ziua copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în data de 23 aprilie 1920.
În anul 1954 Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul ca fiecare Stat să dispună de o zi la așa-numita „Ziua copilului” (engleză Universal Children's Day).
În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005.

Like

Orice s-ar zice, Facebook-ul este un spectacol in sine, iar pentru cine ar avea curiozitatea sa urmareasca “like”-urile pe aceasta retea de socializare, prima constatare ar fi ca cele mai multe « like »-uri au ratiuni pe care ratiunea nu le poate patrunde. De exemplu, din cine stie ce motive, nenumarate persoane (mai ales cele tinere, al caror « profil » se dezvaluie, in mare masura, inca din cover/ profile photos, unde nu ezita sa isi expuna « sex-appeal »-ul) posteaza, cu regularitate, ba chiar cu o anumita nerabdare, mai toate « palpitantele » evenimente cotidiene : « Buna dimineata !… m-am trezit, ieri am umblat dezbracata, nu ma simt prea bine, tusesc… », marturiseste o tanara ; alta, ca sa fie mai « trendy », posteaza in engleza – «feeling sick » – si, ca si cum nimic mai « minunat » nu se putea intampla, in cateva minute, zeci de « like »-uri vin din toate partile si se aduna sub proaspetele lamentatii. Inevitabil te intrebi cum poate o « suferinta » afisata public sa fie primita cu atat entuziasm. Peste o ora-doua, aceeasi persoana, pe care aproape ca ajungi sa o compatimesti (te gandesti sa-i trimiti un mesaj cu ceva retete de raceala) revine si anunta, cu emoticonul zambitor asociat : « Sunt mai bine… feeling loved… » si, ca un facut, alte like-uri dau navala – « Oaaaa… Congrats!… ooohhh daaa… », de parca atat ar fi asteptat impartitorii de like-uri, sa mai primeasca o veste de la « suferinda indragostita » de pe facebook. Situatia este, insa, naucitoare, pentru ca, daca nu esti in lista de « prieteni », e mai greu sa afli daca a racit pentru ca s-a indragostit sau s-a indragostit pentru ca era racita. Altcineva s-a trezit, probabil, cu o mare disponibilitate pentru comunicare, de vreme ce, la o ora la care nici nu se lumineaza bine de ziua, posteaza triumfal : « Acum mananc dulceata de nu-stiu-ce… si ma gandesc la iubitul meu care isi bea cafeaua cu frisca… ». Si iar… Like, like, like…

Isobar (Digital Marketing Agency), in 2011, a realizat un studiu despre semnificatiile “like”-urilor pe Facebook, pe un esantion de 1396 de persoane, cu varsta cuprinsa intre 15 si 60 de ani. Cand like-urile vizeaza magazinele on-line sau diverse marci de produse, intentiile sunt destul de clare : 55% dintre cei care dau like-uri vor o reducere de pret, 44% doresc oferte speciale, 26% isi exprima doar aprecierea fata de produsele respective, 11% vor sa contacteze reprezentantii marcii, iar alti 11% doresc sa fie informati cu regularitate, in legatura cu noile produse. Mult mai interesante devin insa lucrurile in privinta « tipologiei » like-urilor, cand nu este vorba de firme, magazine, marci, produse, stiri, evenimente sociale, politice etc. Iata cateva :

Like-ul american pare a fi cel care exprima un atasament primar, sincer, spontan, aproape irational, fata de orice cauza/situatie/persoana, chiar si atunci cand sunt anuntate evenimente triste, dramatice.
Like-ul « de seara » este specific oamenilor singuri, care isi detesta singuratatea, si care, abia intorsi acasa, spre seara, simt nevoia acuta de a da « like » pentru orice – pentru un amic, pentru un animal din jungla, o fotografie a sefului de la serviciu, un anunt al unei colege, pentru un dezastru de peste mari si tari etc.
Like-ul ipocrit este cel prin care se urmareste un interes, castigarea bunavointei cuiva, a interesului unei persoane de sex opus sau superioara in ierarhia de la serviciu, impacarea cu un fost prieten, iubit etc.
Like-ul de ziua aniversara reprezinta modalitatea cea mai simplificata de a-i spune celui in cauza ca nu l-ai uitat, dar ca nici nu ai avea prea mult timp pentru el.
Auto-like-ul este unul dintre cele mai « derutante » si de neinteles, singura justificare fiind dorinta de a atrage atentia, cand celelalte mijloace nu mai functioneaza.
Like-ul ironic – in aceasta categorie intra like-urile postate sub mesajele de felul celor mentionate la inceputul articolului – cand cineva anunta ca e bolnav, ca a avut un accident, ca s-a operat, ca i-a murit catelul, ca s-a taiat la un deget etc. – situatie in care cei care « ofera » like-uri nu constientizeaza ridicolul situatiei, prin urmare, ironia este, mai degraba, involuntara.
Like-ul lenesilor este tipic celor care vor sa transmita un mesaj unui cunoscut de pe facebook, fara a pierde prea mult timp. E like-ul care echivaleaza cu « Da, da ! », « Bineinteles ! », « De acord ! », « Ha, ha ! » etc.
Like-ul politic se acorda informatiilor din aceasta zona, pentru a arata ca respectivii (oameni seriosi) sunt interesati de soarta tarii, a lumii, a calotei glaciare, a economiei s.a.m.d.
Like-ul de incurajare se da, de obicei, celor cu un « public » (numar de prieteni) restrans pe facebook.
Like-ul pur este cel oferit fara ratiune, fara interes, care nu trebuie demonstrat, nici justificat.

Zacusca de ciuperci si vinete

Pentru inceput, se pun vinetele si ardeii la copt.Cand sunt gata, ardeii se curata si se taie marunt, iar vinetele se curata si se lasa la scurs. Se pune ceapa la calit si cand e stravezie, se adauga ciupercile taiate marunt si se continúa calirea vreo 3-4 minute. Peste ceapa, se pun ardeii taiati si vinetele tocate. Se pune sare, doua foi de dafin si cateva boabe de piper. Apoi se adauga bulionul sau rosiile triturate (fara samburi) si se continua fierberea, la foc mic,pana scade si sunt toate facute. Se rectifica de sare si se adauga o lingurita de zahar(optional).

Pofta buna, dragilor!