Arta din umbra

Diet Wiegman este un creator care pune accent pe reflexia luminii, nicidecum pe sculptura in sine. Cum reuseste acest lucru? Ei bine, artistul olandez construieste diferite forme din materiale reciclabile, pe care ulterior le pozitioneaza in fata reflectoarelor astfel incat sa creeze simboluri si figuri celebre. Mickael Jackson, Sisif sau celebrul David a lui Michelangelo sunt doar cateva dintre lucrarile realizate din umbre.

https://www.youtube.com/watch?v=r2M3RDdKVl0 

http://www.ziarulring.ro/stiri/life-inedit/209108/Arta-din-umbra 

http://culturacolectiva.com/el-arte-sombra-de-mike-redman/ 

Grotescul gargui

Grotescul gargui isi porneste legenda de la o poveste frantuzeasca ce il are ca protagonist pe Sfantul Romain care a trait in secolul 7 e.n. si care era sfetnicul regelui merovingian Clotaire II. Infricosatoarele creaturi au ajuns in arhitectura gotica, unde sunt reprezentate prin statui de piatra grotesti facute din granit si al caror tel este acela de a permite apei de ploaie sa se scurga de pe acoperisuri direct pe sol pentru a nu deteriora starea peretilor cladirilor. Fiecare cladire gotica are cel putin doua astfel de statui pentru ca ploaia sa nu erodeze peretii sau sa strice exteriorul cladirilor in vreun fel.

 

Orice gargui are o infatisare alungita asemanatoare unui animal de poveste, alungirea datorandu-se de fapt distantei fata de perete calculate de arhitecti pentru a proteja peretele de apa ce se scurge prin gura acestui gargui. Se spune ca aceste elemente de arhitectura grotesca sunt folosite doar ca infrumusetare a locuintei si nu ca streasina.

Pe langa aptitudinile sale arhitecturale, garguiul este folosit si pentru a proteja casa si a speria si indeparta spiritele rele ce dau tarcoale. Legenda lui La Garguille de la care a pornit intregul curent legat de fiinta grotesca este similar din anumite puncte de vedere cu superstitia conform careia aceste creaturi protejeaza oamenii. Sfantul Romain era sfatuitorul regelui Clotaire II si se povesteste ca a scapat tara de un monstru numit Gargui sau Goji. Exista si o descriere a fioroasei creaturi care spune ca aceasta semana cu un dragon cu aripi ca de liliac ce avea gatul lung si puterea de a scoate flacari pe gura. Multele versiuni ale legendei spun fie ca Romain a invins monstrul cu un crucifix, fie ca a fost ajutat de un om condamnat pentru a-l prinde. Monstrul a fost dus la Rouen si ars, ramanand doar capul si gatul sau lung ca dovada a existentei sale. Ceea ce a ramas a fost urcat pe peretii unei cladiri recent construite pentru a alunga spiritele rele si a fost folosit deci ca protectie impotriva elementelor paranormale.

Elementul gargui nu a fost folosit doar in arhitectura medievala, asa cum se crede, ci a existat si in Egiptul Antic, perioada in care forma sa nu a fost atat de diversa, fiind reprezentat doar de un cap de leu. Chiar si templele grecesti prezentau asemenea himere. Catedralele medievale dintre care se evidentiaza Catedrala Notre Dame de Paris prezinta numeroase astfel de statui grotesti. Arhitectura acestora nu mai este folosita ca streasina, aceste himere devenind doar obiecte de ornament al cladirilor. Multe astfel de statui nu mai arata precum cea din legenda, insa seamana mai mult unor himere, unor animale hibride ce prezinta deseori si insusiri sau parti umane. Chiar in secolul 18, casele oamenilor foloseau arhitectura si artificii menite a le proteja peretii de ploaie, insa putini utilizau garguii ca ornament din simplul fapt ca se temeau de acestia. In plus, daca se intampla ca acestia sa cada de pe acoperis, ei puteau provoca daune insemnate sau chiar aduceau moartea acelora care se aflau in locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Animalele sunt cele mai predispuse a deveni gargui pe casele oamenilor. Romanii, grecii, egiptenii si etruscii foloseau forme de animale pentru a-si decora stresinile. Aceste imagini erau destul de puternice, astfel incat oamenii care prin secolul 12 nu stiau sa citeasca, sa se simta amenintati de imaginile asociate cu bisericile catolice. Catedrale semete impodobite cu capete de creaturi grotesti isi indeplineau functia de a-i face pe cei mai putin invatati sa vina la biserica si sa se caiasca pentru pacatele lor. Puterile magice ale creaturilor de legenda ii speriau intr-o mai mare masura pe oameni, iar animalele prezente in cadrul arhitecturii pagane au avut un rol esential in convertirea acestora la crestinism. Printre cele mai comune animale utilizate ca gargui se numara leul, cainele, lupul, sarpele, vulturii, maimutele, caprele si himerele.

Fiecare dintre aceste creaturi avea o maxima importanta in ceea ce priveste simbolistica. Leul este unul din cele mai puternice reprezentari grotesti pentru ca acest animal reprezenta in timpurile antice unul dintre cele sapte pacate mortale, si era totodata o reprezentare a mandriei. Si cainele a fost deseori transformat in gargui, acesta simbolizand inteligenta, loialitatea si credinta. Un alt animal feroce care a devenit element al arhitecturii grotesti este lupul, animal temut in epoca medievala care reprezenta, printre altele, si pacatul lacomiei. Multe sunt animalele utilizate drept himere pe acoperisurile gotice, insa pisicile si alte feline nu sunt comune arhitecturii de acest fel pentru ca erau asociate cu vrajitoria si satanismul, indeletniciri blamate si pedepsite de Biserica Catolica la acea vreme.

Biserica a profitat de naivitatea oamenilor obisnuiti care in trecut nu aveau studii si foloseau grotescul gargui pentru a trimite mesaje acestora. Prin intermediul acestor mesaje, biserica ii influenta pe oameni si la inducea ideea ca aceste creaturi sunt rele. Aceste simboluri erau folosite pentru a indemna oamenii sa mearga la biserica, amintindu-le ca sfarsitul lumii este aproape si ca demonii umbla pe pamant. Se mai crede si ca garguii de pe cladirile monahale aveau rolul de a-i asigura pe credinciosi ca, in interiorul peretilor, acestia erau in siguranta de cele rele si ca grotestile creaturi tin raul la distanta.

 

Alti membri ai bisericii au considerat garguiul ca ornament arhitectural si simbolistica incepea sa devina o forma de idolatrie, unii fiind chiar total impotriva acestor forme de impodobire a cladirilor.

Grotescul gargui a infrigurat oamenii epocii medievale si i-a indemnat spre credinta, a reprezentat un element arhitectural practic si a dat nastere unor legende gotice de recunoastere globala. Indiferent de simbolistica religioasa a acestuia, elementul mitic ramane un mister, iar garguiul se afla invaluit in mister. Himerele ce impodobesc cladiri magnifice de origine gotica sunt privite chiar si in zilele noastre cu o doza de nesiguranta si infrigurare, chipurile schimonosite si pozitiile strambe ramanand o enigma ce asteapta a fi descoperita de cercetatorii si analistii specializati in arhitectura si mitologie.

Barocul

Baroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque) desemnează simultan o perioadă în istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.
Barocul, ca modalitate artistică, a excelat în arhitectură între 1600 și 1780 în întreaga Europă, având o revitalizare ulterioară în decursul secolului al 19-lea care s-a extins uneori (spre exemplu, în România, a reînflorit până în ani premergători Primului război mondial) până în deceniile 1901 - 1910 și 1911 - 1920; de asemenea a fost "exportat" în cele două Americi, dar și pe alte continente; în mobilier se regăsește în special în Franța, în perioada Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea); în pictură a fost adoptat de către toate marile școli de pictură europene; în sculptură a fost prezent în special în Italia, Germania, Austria, Anglia și Cehia de azi, dar și în alte culturi; în muzică s-au creat compoziții de către toate marile școli muzicale ale Europei, italiană, austriacă și germană, inventându-se chiar un nou gen muzical, opera.

Indiferent de domeniul în care se regăsește, stilul baroc se caracterizează prin utilizarea exagerată a mișcării și a clarității, respectiv a bogăției folosirii detaliilor ce simbolizează lucruri ce se pot interpreta cu ușurință și lipsă de ambiguitate. Toate aceste elemente sunt folosite de către artiștii genului baroc pentru a produce momente de tensiune, drama, exuberanță și grandoare în privitor, ascultător și/sau participant la actul de cultură.
Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque"). În ambele limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu.

Atât Biserica Catolică cât și aristocrația seculară au aderat rapid la valorile barocului, ba chiar mai mult, l-au îmbrățișat și încurajat pentru că vedeau în el diferite modalități de a-și extinde controlul asupra societății.

Biserica catolică vedea modul în care dramatismul stilului ar putea atrage oamenii spre religie iar burghezia considera barocul arhitectural și artistic ca un mod de atrage clienți și de a face concurență economică. Nu întâmplător, clădirile baroc, atât cele subvenționate de biserică cât și cele subvenționate de aristocrație au fost construite în spații largi, publice sau private, având prin concepție și structură o succesiune de intrări, holuri, încăperi, coridoare, scări interioare și exterioare, săli de recepție, crescând progresiv în volum, grandoare și opulență.

Pictura, sculptura, mobilierul și arhitectura barocului, pe de o parte, muzica, dansul, literatura, filozofia, opera și teatrul baroc, pe de altă parte, nu au făcut decât să se inspire una de la alta și să se susțină armonios și interdependent.

http://www.all-art.org/history252_contents_Baroque_Rococo.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc

Schizofrenia

Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%.Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.
Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate. În ciuda etimologiei termenului din rădăcinile skhizein (σχίζειν, „a scinda”) și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-; „minte”) din greaca veche, schizofrenia nu înseamnă o „minte scindată” și nu este același lucru cu tulburarea disociativă de identitate — cunoscută și ca „tulburarea de personalitate multiplă” sau „personalitate scindată” — tulburare cu care este adesea confundată de către publicul larg.
Tratamentul obișnuit este reprezentat de medicația antipsihotică, care în principal blochează activitatea receptorilor de dopamină (și, uneori, de serotonină). Psihoterapia și recuperarea profesională și socială sunt de asemenea importante în tratament. În cazuri mai severe — atunci când bolnavul reprezintă un risc pentru sine sau pentru alții — spitalizarea obligatorie poate fi necesară, deși în zilele noastre șederile în spital sunt mai scurte și mai puțin frecvente decât în trecut.
Se crede în general că tulburarea afectează în principal cogniția, dar ea contribuie de obicei la probleme cronice de comportament și emoționale. Persoanele cu schizofrenie prezintă frecvent afecțiuni comorbide, incluzând depresie majoră și tulburare de anxietate; prevalența de-a lungul vieții a abuzului de substanțe (alcool, droguri, etc.) este de aproape 50%. Problemele sociale, cum ar fi șomaj îndelungat, sărăcie și lipsa unui cămin, sunt frecvente. Speranța de viață a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 - 15 ani mai mică decât a celor care nu au această tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică și al frecvenței crescute a sinuciderilor (în jur de 5%).

Persoane...

Sunt clipe simple, spontane, când întâlneşti persoane şi timpul stă în loc. În acel moment, totul se împarte la doi. Nu mai există vuiet, nu mai există nimic, doar goliciunea momentului în care se scald instinctele. Şi totuşi e aşa de ciudat, de surprinzător, încât nici nu poţi să reacţionezi. În fond, nici nu poţi să strici momentul, nu ai cum, pentru că el este perfect în imperfecţiunea lui.
Cunoaştem o viaţă într-o secundă, nu ne trebuie mai mult să simţim că simţim, că ceva vine din apusul unui sărut, din lumi contopite de zei, nu ne trebuie mai mult să înţelegem că nu înţelegem, că totul este prefăcut doar pentru doi. Şi este rar, poate că nici nu se întâlneşte într-o viaţă, dar este, culmea, ce nu este!

Sunt în fond clipe care rămân într-un oracol al gândurilor, sunt acele clipe care contează, care nu au nume, care trec dincolo de spaţiu şi timp, de refulări, de angoase. Şi este aşa de simplu, de onest, să te legi printr-o privire, să-ţi spui că totul se consumă „acum şi aici”, că nimic nu mai contează, poate doar deşertul contopirii.

Sunt momente, da, când iubeşti, deşi nu ai nici o idee cum arată dragostea, ori de ce vine ceva peste tine.

Mancarica de ciuperci

Se caleste multa ceapa, se adauga ciupercile si se calesc putin, apoi se adauga o rosie taiata cubulete, sare si piper, apoi 1/4 de pahar de vin. Cand scade si iese alcoolul din mancare, se adauga un catel de usturoi, pisat si amestecat cu smantana.Se orneaza cu patrunjel tocat. Pofta buna, dragilor !

North Country

O relatare fictiva a primului caz important de hartuire sexuala care a avut castig de cauza in Statele Unite - Jenson vs. Eveleth Mines, cand o femeie care a indurat o serie de abuzuri in timp ce a muncit ca miner a inaintat si a castigat procesul din 1984, proces ce a devenit un punct de referinta in dreptul civil american.

La vingt-cinquième heure

,,Cea de-a 25-a Ora" --,,La vingt-cinquieme heure"--"The 25th Hour", cu Anthony Quinn, Virna Lisi si Grégoire Aslan este filmul reprezentat pe afis, care este real. Poate fi usor confundat cu filmul mai nou din anul 2002 cu titlul ,,25th Hour" care e un film cu alt subiect chiar foarte diferit si cu alt set de actori. Filmul ,,La vingt-cinquieme heure" prezinta o povestire de dragoste ce ,,se ridica deasupra bataliei", cum a zis unul din criticii filmului. Directia este de Henri Verneuil, si originalul a fost facut in editia franceza, corect intitulata pe panou ,,La Vingt-cinquieme heure", aparut in 1967, bazat pe nuvela scrisa de (Constantin) Virgil Gheorghiu--se pare la Paris, cu adaugiri la scenariu si lirica de doi scriitori francezi si un al treilea scriitor de profil. Anthony Quinn joaca rolul unui taran roman, iar rolul sotiei taranului este jucat cu indemanare si talent de Virna Lisi. Un film de rezonanta pentru cei mai multi romani si romance...

Ziua internaţională a animalelor fără stăpân

În fiecare an, la 4 aprilie, este marcată Ziua internaţională a animalelor fără stăpân. Istoria acestei zile începe în toamna anului 2010, când aproximativ o sută de organizaţii olandeze preocupate de situaţia animalelor fără stăpân au organizat prima conferinţă naţională dedicată acestei probleme.

Cu acea ocazie, participanţii au ales ziua de 4 aprilie pentru a lansa un semnal de alarmă şi, totodată, un apel la compasiune, la nivel mondial, faţă de situaţia deplorabilă în care se află cele peste 600 de milioane de animale ale străzii din întreaga lume, fie ele câini, pisici, cai sau măgari.

Data nu a fost aleasă întâmplător, ci la exact o jumătate de an de la aniversarea Zilei mondiale a animalelor, din 4 octombrie.

Printre manifestările organizate de 4 aprilie se numără acţiuni de sterilizare gratuită a animalelor fără stăpân, încurajarea adopţiilor, găsirea de soluţii împreună cu autorităţile locale.

În 2011, aproximativ 2.000 de oameni au participat la marcarea Zilei internaţionale a animalelor fără stăpân, din Marea Britanie până în Macedonia şi din Georgia până în Sri Lanka. În România, au fost organizate acţiuni de tip flashmob în 15 oraşe. Pentru manifestările din anul 2014, şi-au anunţat implicarea 33 de organizaţii de protecţie a animalelor de pe mapamond.

Ambasadorul zilei marcate la 4 aprilie este celebrul dresor de câini Cesar Millan.

În 2013, de 4 aprilie, Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor din România, împreună cu organizaţiile membre, a organizat o serie de acţiuni în ţară, precum: campanii de sterilizare gratuite la Timişoara, un târg de adopţii la Târgu Mureş, o acţiune de donaţii pentru câinii aflaţi în adăpostul primăriei din Bistriţa, o altă campanie de informare şi conştientizare la Reghin etc. Totodată, Federaţia a lansat campania naţională ”Sunt Vocea Necuvântătoarelor” în şcolile şi liceele din toată ţara, care a cuprins vizite la adăposturi, proiecţii de filme tematice, dezbateri, ateliere creative şi încurajarea acţiunilor de voluntariat la nivel local.

Pentru 2014, asociaţiile pentru protecţia animalelor intenţionează să organizeze un miting în centrul Capitalei.

În mediul on-line, cei care au adoptat un căţel, o pisică sau orice alt animal de pe stradă sau din adăposturi sunt încurajaţi să povestească modul în care li s-a îmbogăţit viaţa şi să posteze fotografii cu noii lor prieteni.

Fazele somnului

Cele două tipuri de somn sunt faza fără mișcare rapidă a ochilor (NREM) și faza de mișcare rapidă a ochilor (REM)

Somnul NREM

Noaptea începe cu trecerea în stadiul 1 al somnului NREM, un somn ușor. În timpul somnului NREM, activitatea creierului și corpului dumneavoastră funcționează lent. acest tip de somn are alte 3 stadii: stadiul 2 este cel care ocupă cel mai mult timp. În timpul acestui stadiu, undele cerebrale devin mai largi, cu izbucniri de activitate electrică. Stadiile 3 si 4, numite somn profund, sunt cele mai odihnitoare. În aceste stadii, undele cerebrale sunt largi și lente și este mai dificil să vă treziți.

Somnul REM

Faza REM a somnului apare după  1 oră jumatate – 2 ore după ce ați adormit. În timpul somnului REM, ochii dumneavoastră se mișcă rapid în spatele pleoapelor închise, de aici provenind și numele. Aceasta este o perioada de creștere a activității, în timpul căreia apar visele, iar viteza de funcționare a corpului dumneavoastră crește.

Pe parcursul fazei REM a somnului, undele cerebrale arată o activitate electrică mai rapidă, cu o amplitudine mai mică decât în alte faze ale somnului, un model care este similar undelor cerebrale din perioada de nesomn. acest lucru sugerează că gândiți mai mult, sub forma viselor, in această fază decât în alte stadii. Persoanele trezite în timpul fazei REM își pot reaminti visele. Creierul dumneavoastră necesită cantități crescute de oxigen, fluxul cerebral fiind crescut, în timpul somului REM. Chiar dacă unele funcții ale organismului sunt accelerate, majoritatea mușchilor dumneavoastră sunt paralizați – pobabil pentru a vă împidica să acționați conform viselor pe care le aveți.

Modelele somnului

Modelele și necesitățile dumneavoastră de somn sunt reglate de un ceas biologic din creierul dumneavoastră. Modelul natural de a merge și de a dormi ce se succedă în cursul zilei de 24 de ore poartă numele de ”ritm circadian” . Cuvântul circadian vine din două cuvinte latine(”circa” pentru ”în jurul” și ”dia” pentru ”zi” ). Ritmul circadian ghidează nu numai ritmul somn-veghe dar și metabolismul și temperatura corpului dumneavoastră.

Acest ceas intern vă face să dormiți noaptea și să vă treziți dimineața. Ceasul majorității oamenilor are un ciclu de aproximativ 24 de ore, dar ceasurile individuale variază. Unele persoane sunt matinale și descoperă că au mai multă energie și sunt mai vioaie dimineața. Alții, comparați frecvent cu păsările nocturne, sunt mai activi mai târziu, pe parcursul zilei. Totuși, aproape toată lumea are nevoie să doarmă între miezul nopții și zori. Mulți oameni sunt de asemenea adormiți în mijlocul zilei, putând trage un pui de somn după-amiază.

Atunci când ritmul dumeavoastră circadian natural este tulburat, somnul poate fi dificil. Acest lucru se poate întâmpla dacă petreceți perioade lungi de timp în pat, daca stați timp îndelungat într-o zonă cu puțină lumină naturală, dacă mergeți la culcare sau vă treziți la întâmplare su treceți prin câteva nopți de insomnie. Trecerea de la un fus orar la altul în timpul călătoriilor vă poate întrerupe ritmul circardian, producând un decalaj. Persoanele care fac schimbări dese de serviciu prezintă deseori probleme cu somnul. Temperatura , metabolismul și starea dumneavoastră vă pot afecta de asemenea modelele somnului.

Ștefan Luchian

Ștefan Luchian - (n. 1 februarie 1868, Ștefănești, Botoșani - d. 28 iunie 1916, București) a fost un pictor român, denumit poetul plastic al florilor.Ștefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești, un sat (azi oraș) din județul Botoșani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian și al Elenei Chiriacescu. Vocația viitorului pictor se declară încă din copilărie. El rezistă cu încăpățânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la școala militară. În 1873 familia se mută la București. Ștefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Școlii Naționale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obținând medalia de bronz pentru un Cap de expresie și un Studiu după natură. Maestru nedisputat i-a fost, în această perioadă de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian a găsit încurajarea, fără să-i împiedice libera dezvoltare a personalității.

http://www.youtube.com/watch?v=AX8g9EZw1kI

Lantul slabiciunilor

Sus de tot la înălţime, vulturul cel plin de sine, urmărea cu-a lui ardoare tot ce se mişca sub soare. S-a rotit şi s-a gândit , dar deloc n-a isprăvit planuri a face anume, pentru el şi pentru lume. A văzut un pescăruş, ce zbura mai jucăuş, chiar deasupra apei mari ce lovea stâncile tari.
-Spune-mi mie vietate, cum dormişi tu astă noapte? Ai visat frumos ori ba, văd c-ai chef a te juca! Întrebă mai serios, vulturul întors pe dos, ţinând prada între gheare, prada ce-i ținea de de foame.
-Am dormit cum am putut căci stomacul m-a durut. Am mâncat prea mult aseară , nu ştiam c-o să mă doară… Dar acuma mi-a trecut şi-o iau iar de la-nceput. Îi răspunse zburătoarea, aruncându-se-n vâltoarea, apei mari care-i dădea, hrana ce o merita.
-Ooo! De ce atâta chin, muncă, stres şi mult venin, când a ta e înălţimea şi puterea nu peştimea! Dacă tu, te învoieşti şi mulţi peşti îmi dăruieşti îţi voi face un palat pe piscul cel mai înalt. Acolo tu vei trăi , ca un rege tu vei fii, îi promise cel de sus, având doar un gând ascuns.
Pescăruşul se-nvoi apoi la muncă porni, pescuind tot ce putea şi ce apa îi dădea. Bucuros plin de speranţă, oferind din abundenţă, toată prada ce-o găsea aşteptând c-acel palat să îl vadă ridicat.
Însă …vai! Vulturul nost’ nu era atât de prost. Având acum de mâncare, se-nălţa mai mult sub soare. Griji să facă un palat? El demult a şi uitat. Pescăruşul obosit , supărat şi părăsit întâlni o rândunică ce zbura fără de frică. Dar era cam supărată că de soţ a fost lăsată.
-Vai drăguţo ce mai faci? Şti că tare mult îmi placi? Vreau să-mi alin al meu dor şi cu tine să mă-nsor, spuse pescăruşul care aflându-i durerea mare pe loc îşi făcu un plan încărcat cu mult elan.
“Hmmm … de-acum trec doar pe insecte, deşi le găsesc infecte însă pentru-al meu palat voi lupta neîncetat” reflecta cu voiciune pasărea zburând anume, pe micuţă s-o atragă în planu-i cel fără şagă.
-Ştiu că nu eşti aşa castă şi de vrei să-mi fi nevastă vreau să aduni pentru mine, tot ce-ţi pică ţie bine. Eu sunt foarte ocupat , muncesc pentru un palat, în care noi vom trăi şi fericiţi tare vom fi. Tu vei fi ca o regină şi cu bucurie plină. Îi promise pescăruşul făcând iar pe jucăuşul.
Rândunica zburătoare fâlfâind din aripioare se puse pe adunat tot ce-n plisc ei i-a picat, oferind captura toată celui ce măcar odată, spera să o fericească , iubire să-i dăruiască.
Numai că el mai hoinar pescuia fără habar pentru vultur şi palat consumând neîncetat insectele mari şi mici , darul bunei rândunici. Până într-o bună zi, păsăricii îi venii mintea la cap cum se spune, şi-i zise:
-Mare minune! Timpul trece şi eu sunt, mai bătrână pe pământ. Gata! Acum eu te las, zbor doar la al meu sălaş, iar de vreau un soţ anume voi găsi în astă lume. Un rânduniţoi vioi, ce va face pentru noi, cuib frumos din paie multe, fulgi şi altele mărunte. Puişori dacă vom face, tare mult cred că ne-o place. Nu-ţi mai dau ţie nimic, fiindcă greu m-ai urgisit, dându-mi doar speranţe goale, pentru-a fi umplut la foale.
Astfel spuse zburătoarea şi se risipi ca boarea.
Pescăruşul umilit a stat doar şi a gândit:
“Fiecare vrea ceva, fără a se întreba, dacă cel care oferă şi în care prea mult speră, e cinstit ori de cuvânt ori e doar mânat de-un gând…
Apoi un pic mai deștept și spus-o așa pe drept:
Năzuinţa ce o ai, vulturului să n-o dai că devii un rob pe viaţă , pescuind chiar şi pe ceaţă. El nu te va ajuta orişicât tu vei spera. “

Morala:
Cel mai mare, e mai tare iar cel care în zbor se-nalţă, nu va ridica o casă, pentru mine, pentru tine, că nu i-ar fi lui prea bine

***
Dragii mei, acum vă las dar cu bucurie-n glas vă doresc ziua frumoasă, de se poate-un pic haioasă în care voi să zâmbiți , veșnic sănătoși să fiți.

Helicobacter Pylori

Helicobacter Pylori (HP) este o bacterie care infectează mucoasa peretelui stomacului uman. Bacteria Helicobacter pylori este responsabilă de gastritele cronice, de ulcerele duodenale şi joacă un rol important în generarea anumitor forme de cancer gastric. Cunoscută doar din 1980, această infectie este contactată în copilărie şi în marea majoritate a cazurilor ea devine cronică şi este însoţită de o inflamaţie a mucoasei gastrice şi este cauza a 90% dintre toate gastritele cronice.

Transmiterea este intra-familiară (mamă/copil) şi infecţia poate dura decenii, poate chiar toată viaţa persoanei infectate. Aproximativ 10% dintre persoanele infectate dezvoltă ulcer peptic.
40% din populaţia europeană este suferă de această infecţie şi în mai mult de 80% în ţările slab dezvoltate.

HP trăieşte exclusiv în stomacul uman şi este singurul organism cunoscut care poate supravieţui într-un mediu atât de acid. Această bacterie are o formă elicoidală (de unde şi numele de „Helicobacter”) şi poate să se fixeze în peretele stomacului pentru a-l coloniza. Stomacul produce două substanţe, acidul clorhidric şi pepsina. Aceste substanţe sunt ţinute la distanţă de peretele stomacal de către mucus.

Boala apare în cazul unei secreţii prea mari de acid sau a unei protecţii insuficiente de către mucus.

Prezenţa de Helicobacter Pylori multiplică cu 30 riscul de cancer de stomac şi se pare că acest tip de cancer nu se poate dezvolta în absenţa acestei bacterii.

În prezent, este recomandabilă eradicarea sistematică a Helicobacter pylori printr-un tratament preventiv pentru pacienţii cu gastrectomie parţială pentru cancer, şi depistarea la rudele de gradul I şi la pacienţii cu leziuni preneoplazice histologice (atrofie, metaplazie).

Alcoolul, stresul, anumite medicamente (acidul acetil salicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene) şi infecţia primară cu Helicobacter Pylori sunt cauzele principale pentru numeroase boli gastro-duodenale.

În mod obişnuit, bacteriile nu rezistă în mediul acid din stomac, în timp de HP secretă o enzimă (urează) care îi permite să supravieţuiască în sucul gastric, neutralizându-l. Bacteria acţionează in două moduri: ea creşte secreţia de suc gastric şi slăbeşte structura mucoasei gastro-duodenale. Fiind mai puţin protejat, peretele stomacului sau al duodenului este atacat de sucurile gastrice.

http://www.frunza-verde.ro/tratamente-naturale-pentru-helicobacter-pylori

Vangelis

Vangelis (pseudonimul lui Evangelos Odysseas Papathanassiou) este un muzician grec de new age. Compozitor grec de muzică electronică, progresivă, ambient şi neo-classică, recunoscut în întreaga lume, sub numele scenic de Vangelis ("ge" se pronunţă "ghe"). Printre cele mai cunoscute compoziţii ale sale se numără coloana sonoră a filmului Chariots of Fire pentru care a primit premiul Academiei de Film în 1981, precum şi compoziţii pentru filme: Blade Runner, Bitter Moon, 1492:Conquest of Paradise, documentare: Carl Sagan, Jacques-Yves Cousteau, precum şi imnul Campionatului Mondial de Fotbal din Coreea-Japonia, din 2002.

http://www.youtube.com/watch?v=WYeDsa4Tw0c

Brevetarea băuturii Coca-Cola

Prima reţetă Coca-Cola a fost inventată în Columbus, Georgia, de către farmacistul John Stith Pemberton, iniţial ca un cocawine numit Pemberton's French Wine Coca în 1886. El se poate să fi fost inspirat de succesul formidabil al cocawine-ului creat de europeanul Angelo Mariani, Vin Mariani.Primele vânzări au fost la Jacob's Farmacy din Atlanta, Georgia, pe 8 mai, 1886. A fost vândută iniţial ca un medicament brevetat pentru cinci cenţi. Pemberton a susţinut că băutura Coca-Cola a vindecat multe boli, inclusiv dependenţa de morfină, dispepsia, neurastenia, durerile de cap şi impotenţa. Pemberton a publicat prima reclamă pentru băutură pe 29 mai a aceluiaşi an, în Atlanta Journal. Aroma distinctivă de "cola" provine în principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie şi vanilie, restul ingredientelor având doar contribuţii minore. Firma producătoare, Coca-Cola Corporation, este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume.Compania produce concentrat, care este apoi vândut la diverşi îmbuteliatori de Coca-Cola licenţiaţi, din întreaga lume. Îmbuteliatorii, care deţin contracte teritoriale exclusive cu societatea, fabrică produsul finit în cutii şi sticle, din concentrat în combinaţie cu apă filtrată şi îndulcitori. Îmbuteliatorii apoi vând, distribuie şi comercializează Coca Cola în cutii şi sticle în magazinele de vânzare cu amănuntul şi prin maşinile automate de vânzare. Coca-Cola Company vinde de asemenea concentrat pentru vânzări la dozator, către marile restaurante şi distribuitorii de servicii alimentare.Coca-Cola Company a introdus şi prezentat ocazional şi alte băuturi de tip cola sub numele brandului Coke. Cea mai comună dintre acestea este Diet Coke. Cu toate acestea, există şi altele, inclusiv Diet Coke Caffeine-Free, Cherry Coke, Coca-Cola Zero, Vanilla Coke şi ediţiile speciale cu lămâie şi chiar cu cafea.